Eu sunt o colecţionară. De mică mi-a plăcut să adun toate tâmpeniile care îmi aminteau de un anumit moment, o anumită persoană… Am câteva cutiuţe pline cu tot felul de nimicuri, de la ambalaje de ciocolată, la desene sau vederi şi felicitări, ca să nu mai vorbesc de cele 100 şi ceva de scrisori pe care mi le-au trimis de-a lungul timpului prietenele mele (alea de la băieţi le-am cam terminat pentru că poveştile nu au avut chiar un final fericit :)))
La un moment dat am vrut să fac curăţenie printre mărunţişuri şi am făcut frumos 2 grămezi: de aruncat şi de păstrat (cum era şi normal :D). Când am terminat sortarea am pus frumos lucrurile din grămada de păstrat în cutie, m-am uitat lung la grămada de aruncat şi… am pus totul la loc în cutie :)). Pur şi simplu nu m-a lăsat sufletul să mă despart de ele.
Atâtea lucruri adunate de-a lungul timpului. Ambalaje şi bilete. Lănţişoare, brelocuri, chiar şi brichete. Brăţări şi inele. Baloane şi bileţele schimbate cu colegii pe furiş. Ca să nu mai zic de cel puţin 6 jurnale… poate chiar mai multe. Toate reprezentând momente care nu o să se mai întoarcă niciodată, dar au însemnat enorm de mult pentru mine.
Mi se pare foarte ciudat când văd oameni care nu păstrează absolut nimic, care preferă să meargă pe principiul o să ţin eu minte. Nu, mintea e slabă, dar amintirile revin când au stimulii necesari. De-asta păstrez eu lucruri şi o să continui să le strâng.
Voi cum sunteţi? Colecţionari sau… nush cum să le zic celolalţi oameni :)))
vai, si eu sunt la fel! de servetele m-am lasat, dar inca am cu sutele in pod, ca sa nu mai zic de martisoare si jurnale!
lifeisbetterblondewiths.blogspot.com
hi! I’m sorry that I write here, but I could not find a contact for you. Have a great shirt!
http://www.chictopia.com/photo/show/571239-Cookies+and+Monsters-yellow-cotton-fishbone-t-shirt-black-blazer
Can you take a picture of the shirts and send me? I love the comic monsters :)Please
Regards,
Alexandra
Eu sunt undeva la mijloc, daca pot spune asa… Colectionez ca nebuna tot felul de nimicuri si cand ma apuca nebunia le arunc, asa cum ai vrut sa faci tu, dupa care regret enorm… 🙁