Nici nu îmi vine să cred. Nici o vară nu a mai trecut aşa pe lângă mine. Nici nu a venit cu aşa un frig brusc şi brutal. Trag totuşi speranţe că o să mai vină un val final de căldură şi nu rămân pinguinii cu noi chiar de acum :P.
În ultima zi de vară am făcut ceva special. Am mers într-un loc pe care l-am văzut de la distanţă de foarte multe ori, dar, din motive nedefinite, nu am ajuns niciodată exact acolo. Drumul de la Haţeg spre Petroşani trece prin localitatea Ciopeia. Înainte de a ajunge aici, pe partea dreaptă sunt nişte dealuri, unde pe o porţiune foarte întinsă există doar un singur copac şi nimic altceva. Alina îi spune copăcelul singuratic şi, la fel ca mine, îşi dorea foarte mult să ajungem acolo. Drept urmare, sâmbătă am urcat în maşină şi am plecat.
Călătoria a fost scurtă, însă a meritat din plin. Peisajul este unul superb. A fost o perspectivă cu totul nouă asupra Ţării Haţegului. Aş fi stat acolo pentru totdeauna şi aş fi fotografiat aceeaşi panoramă de 100000 de ori, dar cumva tot nu ar fi fost destul. Toate cuvintele nu ajung să descrie frumuseţea pe care am văzut-o acolo. Şi pozele… ajută, dar tot nu sunt chiar suficiente. Sper totuşi să vă convingă fotografiile şi, poate, voi vedea şi pe la voi aceeaşi privelişte :P.
Cam astea sunt momentan. Sunt foarte curioasă ce îmi aduce toamna. Voi aveţi deja planuri sau lăsaţi lucrurile să vină de la sine?
Eu sunt spontana dar daca nu apare nimic am un plan de rezerva de obicei vise mai vechi care stau in picioare si care tot sper sa le implinesc cu fiecare anotimp ce trece