Atunci când ai doar o zi întreagă de petrecut într-un oraș este foarte greu să hotărăști ce ai de văzut și de făcut. Și când este vorba de un oraș atât de frumos cum e Dublin, ei bine povestea devine mult mai complicată.
Poate din acest motiv noi ne-am făcut o listă cu locuri pe care doream să le vedem, dar nu am încărcat-o, pentru că trebuia să lăsăm loc și pentru neprevăzut. Și în Dublin, iarna, trebuie să faci acest lucru. Pentru că nu știi unde te apucă frigul și unde te prinde ploaia :))).
Cine se trezește de dimineață la Hotel Chocolat ajunge
Am pornit de dimineață foarte devreme, prima destinație pe care o aveam în gând fiind Tiger Store. Dar am deviat puțin de la traseu pentru că am văzut o biserică ce ne-a atras atenția. Apoi un curcubeu și, evident, mie mi s-a făcut foame :))). Nu eram foarte hotărâți unde să mâncăm și nici nu voiam să pierdem foarte mult timp cu micul dejun pentru că ziua oricum era destul de scurtă. Așa că ne-am bucurat foarte tare să descoperim că în magazinele SPAR din Dublin exista un fel de dely window, unde puteai să îți cumperi mic dejun pe care să îl și mănânci într-un mic breakfast corner. Nu am stat să analizăm prea mult, ci am ales un fel de wrap english breakfast :))) foarte bogat în proteine, astfel încât să rezistăm cât mai mult până la următoarea masă.
Ne-am continuat drumul spre Tiger Store doar pentru a da de Hotel Chocolat, unde nu m-am putut abține să nu intru. Ciocolata este criptonita mea. Și voiam să cumpăr un cadou special pentru o persoană specială. Am testat o mică mostră, am călătorit câteva secunde fulger în Nirvana și am zis Asta e! Cu cadoul achiziționat și așezat frumos în cea mai roz plasă existentă, nu am putut să nu mă minunez de eleganța conceptului și să nu regret cât de puține locații de genul acesta se găsesc în Timișoara.
We are creatures of the sea*
După toate aceste pauze, am dat și de Tiger Store. Aici nu am făcut poze pentru că am fost mult prea fascinată de tot ce aveau de oferit. Tiger este unul dintre retailerii mei preferati pentru ca au tot felul de nebunii. Iar preturile sunt extrem de mici. Linda mi-a vorbit despre ei prima oară și ori de câte ori ajung într-un oraș mare încerc să le fac o vizită.
Deși nu era în plan, pentru că până și pe hartă părea departe, am zis să încercăm să găsim marea. Cum să vizitezi o insulă și să vezi marea ce o înconjoară doar din avion? Și am luat-o la pas pe malul râului Liffey, admirând clădirile, mai mult sau mai puțin cunoscute, minunându-ne de arta stradală și de monumentele orașului, până am ajuns la o zonă în construcție unde nu am avut de ales și a trebuit să facem cale întoarsă.
A fost o decizie grea pentru că eu și Flavius suntem acvatici prin excelență. Marea este parte din noi și chiar ne-ar fi plăcut să băgăm un deget în Marea Nordului. Dar am fost foarte conștienți că a ne continua expediția ar fi însemnat să mai avem foarte puțin timp de dedicat orașului. Iar Dublin merită tot timpul pe care i-l poți aloca. Este un oraș viu, colorat, frumos, cu o arhitectură atât de plăcută vizual, încât mi-e greu să îmi găsesc cuvintele pentru a o descrie.
Pe Asgard Road spre Grand Canal
Pentru că nu voiam să o luăm pe același drum lung pe care am ajuns la fundătură, am zis să deviem puțin și să vedem unde ajungem. Așa am ajuns pe Asgard Road, dar nu am reușit să dăm de Thor (din păcate!!!! SO SAD!!!), ci de Grand Canal. Pentru că eu nu știam, dar se pare că Dublin este un oraș furat mării și este plin de canale.
Grand Canal părea un fel de port în interiorul orașului și, în timp ce mă bătea vântul și admiram ceva sală de spectacole, nu am putut să nu mă întreb dacă oamenii fac sau nu baie aici, vara. Pentru că eu nu știu dacă aș putea să stau așa și numai să mă uit la apă, când afară sunt 30-40 de grade. Sau poate aici nu sunt niciodată așa de multe:)))
Și ne-a prins ploaia
Dacă petreceam un weekend în Dublin fără să ne plouă deloc aș fi zis că trebuie să punem și la lotto pentru că suntem, clar, extrem de norocoși. Dar nu a fost cazul. Pentru că între câteva ture de averse rare și de scurtă durată ne-a prins și o ploaie relativ torențială. Adică nu am fost uzi de tot, dar nici departe. Și așa ne-am refugiat direct în vitrină la Yellow Cafe. Nu m-am putut abține. Poate am început să am eu fetishuri :))). Sau poate e vorba doar de lumină. Am început să am filme din alea de unde ies fotografiile mai bine :P. Cert este că arăta prea idilic măsuța aia direct în geam, cu fotoliile ei galbene.
Deși am avut un prim impuls să îmi iau ciocolată, am zis că ar fi cazul să încerc și un ceai în Irlanda. Bine, am ales ”chai latte”, care nu este foarte irlandez, dar aveam nevoie de ceva dulce :))). Și ceaiul chiar a fost super bun. Nu că ciocolata ar fi fost rea. Știu sigur că era bună pentru că am gustat de la Flavius :D.
Deci, să recapitulăm: dacă rătăciți pe străzile din Dublin și dați peste Yellow Cafe, intrați fără frică. Și dacă e liberă masa de la geam, așezați-vă, faceți o poză și trimiteți-mi-o să o văd ;;).
To be continued…
Sunt doar la jumătatea zilei și deja am vorbit foarte mult. Așa că va trebui să termin povestea lunea viitoare. Dar vă mai las cu vreo câteva poze și mici observații, ca să nu vă supărați.
Și vă invit să citiți despre prima noastră seară în Dublin aici.
*Suntem creaturi marine 😀
