Nu aș fi crezut niciodată că primul aeroport în care voi pune piciorul în pandemie va fi cel de la Buziaș :)))). Bine, nu este un aeroport propriu-zis, ci un fel de restaurant combinat cu o colecție de avioane vechi. E foarte cool și dacă ați ajuns vreodată la Buziaș sigur ați văzut avioanele, poate chiar și semnul ”La Aeroport”. Noi l-am văzut de foarte multe ori, dar nu am avut ocazia, până acum, să mâncăm aici. Lucrurile s-au schimbat însă, într-o însorită, dar friguroasă, dimineață de aprilie.
Locația
După cum spuneam, restaurantul La Aeroport este foarte ușor de găsit, localizat fix în mijlocul orașului Buziaș. De la drumul principal urmezi semnul spre stânga (în caz că vii dinspre Timișoara), cobori vreo 50 de metri spre parc, după care în dreapta se profilează aeroportul: un amalgam de clădiri ce amintesc de un aeroport adevărat și de avioane, dintre care unul este amenajat ca și restaurant. Dacă nu vrei să stai în interior, poți ocupa loc la oricare dintre cele 2 terase generoase, așteptând cuminte meniul.
Atmosfera
La Aeroport nu este genul de locație fancy. Dacă îți plac genul acesta de locuri, nu prea ai ce căuta aici. Este mai degrabă genul de fast food dintr-un oraș mic, unde porțiile sunt mari, mâncarea tipică, iar atmosfera foarte relaxată. Terasele sunt tipic românești. În schimb, în avion, atmosfera este diferită. În avion intri într-un fel de diner american. Pe partea dreaptă sunt mesele mai micuțe, pentru doar două persoane, iar pe stânga cele mai mari. La fiecare masă se găsesc câte două canapele roșii capitonate, făcute din ceva material scos parcă din anii ’80, în timp ce capătul din față al avionului are o zonă de lounge ce mi-a amintit de videoclipurile lui 50 cent. Nu întrebați de ce pentru că nu știu :))).
Mirosul este puțin închis, după cum te-ai aștepta de la un spațiu care nu are practic aerisire, iar noi am fost singuri aici. Era 9:30 când am ajuns. Nu cred că sunt prea mulți turiști în Buziaș în mod normal, ce să mai zic de pandemie, deci ne-am bucurat de intimitate. A fost genial. Am râs de numai. I-am zis lui Flavius că nu știam că și-a luat avion privat. Chiar ne-am distrat maxim.
Servire și produse
Să trecem, totuși, la motivul pentru care eram acolo atât de devreme: micul dejun. Și nu, nu am mers ca să scăpăm de Timișoara :))). Povestea e mai lungă și vom intra altă dată în ea. Acum să ne concentrăm pe cele întâmplate.
Deși chelnerița părea ușor picată din lună și clar nu înțelegea ce căutăm acolo la ora aia, a fost foarte simpatică și a zis că putem comanda orice din meniu. Eu am ales cașcaval pane, cartofi și salată de roșii și castraveți, plus o ciocolată caldă. Flavius, care habar nu am cum a putut să mănânce tot, a comandat meniul casei, adică ditamai ceafa la grătar, cartofi prăjiți și o bucată de cașcaval pane, plus Cola pentru că nu a avut de ales :))). Opțiunea nr. 2 era Fanta și NO WAY! Decât Fanta, mai bine apă.
Am așteptat un pic să ne fie adusă comanda pentru că era 9:30 dimineața :))). Sincer, m-am mirat că ne-a servit. Eu abia funcționam, deci dacă aș fi fost în locul ei, mă trimiteam la Profi să îmi iau un hot dog :)))).
Într-un final, după ce m-am prăpădit de râs cu Flavius, a venit și mâncarea. Îmi era poftă de cașcaval pane de câteva zile și abia așteptam să intru în el. Porția era gigantică. Evident că nu am putut mânca tot. Am mâncat practic o bucată și… un sfert? Ceva de genul. A fost acceptabil. Nimic extraordinar. Cartofii congelați. Roșiile și castraveții… de import :)))). Practic a fost exact cum mă așteptam. Dar m-am săturat și asta conta de fapt :D.
Dacă porția mea era gigantică, a lui Flavius era cosmică. Eu nu aș fi putut NICIODATĂ să mănânc atât de mult. Carnea arăta bine, cașcavalul parcă era mai micuț decât al meu, dar ar fi fost culmea să fie cât al meu în condițiile în care bucata de carne era cât jumătate de farfurie :))))). Cartofii și salata, exact ca la mine.
Per total, masa a fost ok, dar nu pentru pretențioși. Masă de români get-beget. Ce mai?
Aș mai veni aici? Sincer, da. Sunt curioasă și de alte chestii din meniul lor, plus că este fix lângă parc și dacă dă Dumnezeu să vină căldura, parcă m-aș cam plimba prin parc. În plus, de data asta chiar nu am fost îmbrăcată frumos, adică potrivit pentru poze fancy. Deși am făcut poze. Vă dați seama că am făcut. Mai ales în condițiile în care am venit pentru prima oară aici.
Acestea fiind spuse, sunt curioasă dacă voi ați fost La Aeroport la Buziaș și cum vi s-a părut.
P.S. Pentru mai multă inspirație de călătorie, aruncați o privire pe secțiunea dedicată de pe blog 😉
Am fost duminica trecuta. Acum nu te mai lasa sa iei masa in avion, doar la terasa. Noi, din Resita fiind, dam cate o tura pe la Buzias in fiecare an. Acum am gasit deschis si strandul, in sensul ca nu mai era lacat pe usa, zidul era spart si am aruncat un ochi sa vedem cum arata pe vremuri. In rest, nimic schimbat fata de anul trecut.
Din păcate, prea puține se schimbă la Buziaș, cu tot statutul orașului de stațiune turistică de interes național. Sunt convinsă că noi pur și simplu am avut noroc cu carul și de-asta ne-a lăsat să mâncăm în avion, dar mă bucur să aud că mai sunt și alte persoane interesate de această locație.