Știu că a trecut Crăciunul, dar am fost privată de net (lucru pe care nu-l regret deloc) și nu am putut scrie pe blog.
Acum, că m-am întors pentru o oră în lumea virtuală, vreau să vă povestesc despre Crăciunul meu, un Crăciun atât de frumos, cum nu a mai fost de mult timp. A început totul cu mersul în pițărăi (obicei despre care am scris și anul trecut pe blog, aici). Anul acesta nu m-am mai plimbat prin sat, nici măcar cu Bogdi, cel mai mic dintre verișorii mei, ci am fost gazdă și am împărțit bomboane copiilor. Erau mulți copii la Băiești, cred că peste 40, iar eu am rămas, ca în fiecare an, uimită să văd o asemenea desfășurare de forțe într-un sat pe care întotdeauna l-am considerat pe ducă.
Ajunul Crăciunului a fost cu adevărat magic. Am avut o grămadă de colindători. Copii mai mici și mai mari, în grupuri de câte 2-3. Apoi au urmat băieții, de vârsta Alinei, care era și ea la Sălaș, dar și Andrei cu prietenii mei. După care am plecat și noi cu colinda, cu grupul Martei, care într-un final a ajuns și la noi acasă.
Printre grupurile de colinzători, prăjituri, frigul de afară, colinzi, râsete și o voie bună generală, nici nu am simțit cum a trecut timpul. Nici măcar oboseala nu am simțit-o până nu am pus capul pe pernă să dorm. Iar în ziua de Crăciun m-am trezit fără nici o problemă, am mers la biserică și am asistat la un alt concert superb de colinde. Apoi am petrecut timpul cu familia și cu prietenii și am primit cadouri și au fost cele mai perfecte zile.
Într-adevăr a fost un Crăciun fericit!!!
