Toată lumea îmi spune Andra, trebuie să te maturizezi! dar mi-e atât de greu. Cum să nu-mi fie greu să renunț la copilărie în condițiile în care am avut o copilărie absolut genială.
Mami fiind profesoară, încă de mici ne-a dus în o grămadă de excursii, ca să vedem țara și să socializăm cu alți copii. Apoi am început să mergem în tabere la mare, din exact același motiv (socializatul) plus că eram nebuni cu marea.
Iar începând din 2009 am mers la mare cu mașina, ca să putem de fapt să vizităm și țara. Am văzut atâtea locuri minunate… lacuri, cetăți, orașe, mănăstiri… tot ce România are de oferit.
Azi mă uitam cu Andrei peste poze din excursiile noastre și așa m-a apucat nostalgia. Într-un fel… standardul e super ridicat. Eu vreau să fac exact același lucru pentru copiii mei… când o să-i am. Vreau să-i car după mine, chiar dacă bombăne, ca să vadă o mulțime de lucruri minunate.
România e o țară atât de frumoasă…
Dar am deviat de la subiect. După cum vă spuneam… am avut așa o copilărie frumoasă… cum să vreau să cresc? :((
O poză din 2010, de la Mănăstirea Celic Dere, unde am fost după ce am plecat de la mare 😛
nu e rau sa tragi de ea copilarie cat poti 🙂 stiu ce job ti s-ar potrivi…educatoare la gradi 🙂
:)) mami e total anti sa fac orice implica invatamant pentru ca nu se plateste bine (stie din proprie experienta)
Asta-i prima data cand aud de manastirea asta. Ce nume ciudat are.
dar e atat de frumos acolo… nu-ti poti imagina daca nu te duci. si mi-a placut la maxim moara asta… 😛