Pick-up-ul meu

În tinerețile lor, după cum am mai menționat într-un post, ai mei erau mari amatori de muzică și dansat. Faptul că și-au cumpărat un pick-up cu prima ocazie și că au discuri nu este o surpriză. Faptul că mie încă îmi place pick-up-ul loc este motiv de mare nelămurire pentru Andrei.

Ieri, după ce am bombănit mult, am adus împreună cu tata pick-up-ul din boxă (unde stă de când am văruit anul trecut :D). După ce l-am șters frumos și l-am instalat, Andrei a venit la mine în cameră și a zis că am înnebunit :)). Eu nu am avut treabă cu el și m-am pus să ascult liniștită muzică.

În timp ce stăteam mi-am dat seama totuși cât de diferită e muzica în ziua de azi. Muzica de pe viniluri e parcă mai… caldă… mai liniștitoare.

Poate nu toată schimbarea e neapărat mai bună și ar trebui să ne gândim de 2 ori înainte să desconsiderăm ceva doar pentru că e vechi.

Voi mai aveți pe acasă asemenea relicve ale trecutului?

3 thoughts on “Pick-up-ul meu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.