Jurnal de vacanță

Se pare că ultima mea vacanță se cam prelungește. Nici nu mai știu de câte ori am zis că asta e ultima mea vacanță, dar cred că asta chiar e :)). De fapt cine poate ști ;)).

Vacanța asta am trăit de toate. Bucurii, dezamăgiri, deznădejdii și surprize. Am râs, am plâns și am avut parte de toată gama de emoții de care poate avea parte un om.

Acum, cu Alina plecată, insomniacă și cu manelele urlându-mi în cap… mi-e dor. Știu eu de cine mi-e dor :))… chiar dacă nu mă crede. Și mi-e frică. Mi-e frică să mă duc la Timișoara, mi-e frică să stau aici prea mult… mi-e frică să nu mă dezamăgesc pe mine.

Aveam așa vise mărețe. Aveam un plan atât de precis… și totul s-a dus complet pe arătură. Habar nu am cum să revin pe linia de plutire. Habar nu am pe cine dezamăgesc până la urmă (în afară de tata :)) ).

Am băut prea mult Cola și mi-e rău. E târziu și sunt melancolică și vreau să dorm. Nu știu când o să mai scriu un post atât de… personal. Poate n-ar trebui să-l scriu nici pe ăsta :)).

Și, ca să nu ziceți că vă plictisesc prea mult… câteva poze :))

Una din pozele mele preferate din vara asta, facută la Alina pe balcon 😀

Desert stratificat ce i l-am făcut într-o zi Alinei :))

Vedere spre munții mei frumoși (a.k.a. Retezat) dinspre Băiești (mai exact, intrarea spre Rău Alb de la Băiești :D)

Drobeta Turnu-Severin – parcul muzeului, care e în renovare de 4 ani 😀 (și arată de parcă au căzut bombele acolo. ca să nu mai zic că teoretic anul ăsta ar trebui să fie gata renovat, dar am eu mai multe șanse să-mi iau un Ferrari decât să fie gata lucrările ;)) )

Gara din Băile Herculane (în caz că vă era dor de ea sau erați curioși cum arată :D)

Poza asta e cu fructe 100% naturale (probabil vă gândiți Da, Andra, vedem și defectele – pe care eu n-o să le menționez – ce e cu astea aici?) și am făcut-o mainly pentru tata (mami a venit cu ideea :D), numai că nu a mai ajuns la el. Așa că am zis să vedeți și voi 2 exemple din ce are mama Șerica (a.k.a. bunica mea) în grădina 😀

Poza asta am făcut-o într-o zi care a început depressing as hell si pe care piticul pe care-l vedeți aici (verișorul meu) mi-a înveselit-o cu zâmbetul lui 😀

Cam asta e dragilor… ce-o să fac în continuare habar n-am… dar vă țin la curent 😀

:* A.