Jurnal de femeie simplă 15

Astăzi (23 februarie 2015)… sunt tristă. Sunt tristă pentru că Alina e tristă. Și nu am cum să o ajut. Și mă simt neputincioasă și mică, mult prea mică într-o lume mult prea mare în care eu nu am nici o putere. Și e un sentiment oribil. Dar sunt lucruri inevitabile până la urmă, însă cum explici asta unui copil? În rest… same old boring Monday. Munca, acasa, cura, puțin dormit pentru că în weekend nu m-am odihnit suficient (ceea ce era de așteptat având în vedere că am stat tot la Timișoara) și acum pe net, deși nu am chef nici de asta. Nu am chef de nimic! Aaaa… și sunt puțin paranoia să nu răcesc, deci bag tot ce e natural și propice imunității: usutori ca pe pastile, polen, ceai (mai ales negru, care chiar m-a ajutat), fructe (chiar și măr, care nu îmi place foarte mult) și legume (inclusiv morcovi la cuptor :))) – cine ar fi zis, nu?)

În grădină… –

În bucătărie… am dat doar de dimineață ca să îmi iau cerealele :D.

Sunt îmbrăcată cu… haine random de stat in casa.

Acum ascult/văd… ceva turci.

Ce cărți citesc zilele astea… tot Încleștarea Regilor.

Ce meșteresc eu… ar trebui să termin un colier.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare… nu îmi pot face planuri zilele astea…

Am învățat… că trebuie să accepți totul așa cum vine. Poți schimba foarte puține lucruri, deci trebuie găsești în tine puterea să iei totul așa cum e. Altfel, ai toate șansele să o iei razna.

Sunt recunoscătoare… pentru familia mea, întotdeauna. Și pentru prietenii mei. Vă iubesc!

Mă gândesc… la Alina.

Aștept/sper… să ajungă Dana la Timișoara/să fie totul bine.

Un citat/proverb favoritGod is love.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.