Învingătorul este întotdeauna singur

 Paulo Coelho –

Pot spune liniștită că am citit destul de multe dintre cărțile lui Coelho, dar aceasta a fost în mod clar și cert, cea mai horror pentru mine. Acțiunea se desfășura într-un interval extrem de scurt, dar a fost atâââât de lungită… încât la un moment dat îmi venea să las baltă cartea cu totul. Ca să nu mai spun că personajul principal era complet nebun și ori eu aveam o pagină lipsă, orice ceva era foarte în neregulă pentru că tot sistemul lui de valori se schimbă cu 180 de grade de la o pagină la alta. Nici nu mi-am dat seama ce anume a declanșat schimbarea. A fost foarte straniu.

Povestea este cam așa: Igor este un magnat rus care vine la Cannes pentru a o recupera pe Ewa, fosta sa soție, actualmente măritată cu un mare designer arab. Dar Igor este nebun și ca să atragă atenția soției sale începe să omoare oameni. 

Pe lângă triunghiul amoros, mai avem tot felul de alte personaje care au prea puțină treabă cu povestea și care la final rămân în pom, dacă au supraviețuit. Și un fel de analiză extrem de plictisitoare a vieții Superclasei, adică un fel de săraca fată bogată ridicată la rang de clasă socială. Nu am înțeles exact dacă trebuia să îi compătimim sau să îi urâm, dar, după cum am menționat deja, cartea aceasta m-a băgat complet în ceață.

Personal, îl apreciam foarte mult pe Coelho. Cel puțin primele sale cărți mi s-au părut extrem de sensibile, genul de lectură care atinge o coardă a sufletului. Însă aceasta și Adulter mi se par pur și simplu cărți care abordează subiecte de actualitate, doar pentru a fi vândute într-un număr cât mai mare și bazându-se pe notorietatea deja obținută a autorului.

Dacă ați citit-o, sunt curioasă cum vi s-a părut.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.