Infidela

Autor: Daniela Faur

Editura: Quantum Publishers

Am cunoscut-o pe Daniela Faur la Artisans d’Amour fără să știu nimic despre cartea ei. Mi-a plăcut de ea, dar aveam reticențele mele în privința cărții deoarece nu am cea mai mare încredere în scriitorii români. Știu că sună rău, dar sunt ușor sărită de pe fix. Nu e vorba de cărțile erotice neapărat. Am o problemă cu scriitorii români în general, chiar dacă ei, săracii, de prea puține ori m-au dezamăgit. Totuși, când Daniela a venit a doua oară cu cartea și mi-a scris o dedicație super drăguță, am știut că trebuie să citesc cartea. Cât de rea poate să fie? m-am întrebat, mai în glumă, mai în serios :))).

Ei bine… a fost mult, mult mai faină decât mă așteptam.

Povestea

Ela pare să aibă o viață destul de bună, doar că își urăște șefa. În momentul în care se hotărăște să demisioneze, se trezește că șefa ei din Iad este înlocuită cu Superman, adică un bărbat de care este atrasă aproape instant. Doar că Ela este o fericită viitoare mireasă, iar Superman este căsătorit, așa că o relație între cei doi este aproape imposibilă. Din păcate, nimeni nu i-a spus acest lucru imaginației Elei, care o cam ia pe arătură în cele mai nepotrivite momente. Dar cât este realitate și cât este fantezie? Aceasta este întrebarea.

6 lecții pe care le-am învățat din Infidela

Cartea mi-a plăcut la nebunie. A fost o variantă mult mai funny și mai neaoșă a lui 50 Shades of Grey. A trecut mult timp de când nu am mai citit atât de repede o carte. Povestea m-a prins imediat. Mi-au plăcut foarte mult personajele. Ela este o scumpă și m-am identificat foarte mult cu ea, dar și mai mult m-am identificat cu modul în care Sebastian o făcea să se simtă, cu schimbările pentru care el a fost catalizatorul. Cumva, am regăsit ceva din relația mea cu Flavius în relația ei cu Sebastian. Am regăsit chiar multe elemente comune, mai puțin adulterul :))).

Așa că iată ce am învățat eu din Infidela:

1. Marile schimbări în viață au întotdeauna nevoie de un catalizator. Este aiurea că spun asta, dar adevărul este că noi, ca și oameni, suntem foarte comozi. Chiar dacă nu ne merge foarte bine, preferăm să trăim cu un rău pe care îl cunoaștem, decât să riscăm să pășim în necunoscut. Chiar și atunci când avem o plasă de siguranță, tot ne temem de necunoscut. Suntem ființe care au tendința să reacționeze, mai mult decât să acționeze și cred că fiecare dintre noi ar trebui încerce să schimbe acest lucru. Altfel ne trezim ca și Ela, în fața unei situații în care nu mai prea avem de ales foarte mult.
2. De prea multe ori ne mulțumim cu prea puțin. Prea puțină iubire, prea puțină fericire, prea puțin din orice. Ne mulțumim cu minimul deoarece ne temem să cerem mai mult. Ne temem că nu vom primi mai mult sau, de cele mai multe ori, că nu merităm mai mult. Cred că aceasta este cea mai mare problemă. Pentru Ela clar aceasta era cea mai mare problemă. Pe tot parcursul cărții ea s-a descoperit și și-a dat seama că merită mai mult. Inclusiv în materie de sex, pentru că este totuși o carte erotică :D.
3. Dragostea nu ține de matematică. Pe tot parcursul cărții Ela face o serie de comparații matematice între ea și Sebastian, Sebastian și Gabi, ea și Roxana și așa mai departe. Doar că, după cum ne arată foarte clar povestea și experiența de viață, dragostea nu ține seama de așa ceva. Nici măcar atracția fizică nu are loc doar între oameni din aceeași clasă. Adică oameni de 10 nu se căsătoresc/iubesc/întâlnesc/what ever doar cu oameni de 10. Și nici nu continuăm așa pe scară în jos. Iubirea nu ține de matematică, nici de chestii raționale. Iubirea e iubire și pa!
4. Folosim prea rar cuvântul ”buci” și nu înțeleg de ce ne rușinăm de el. Daniela Faur folosește în continuu acest cuvânt și mi-a plăcut la nebunie să îl regăsesc în carte. Poate pare o nebunie, dar să fim serioși. Când ne referim, în viața de zi cu zi, la partea dorsală, nu zicem niciodată fund sau fese. Mă doare în fund. M-a prins de fese. :))))) =)))) Cine zice așa? Ne doare în cur! (scuze mami) și suntem prinse de buci! Acesta e adevărul, iar să îl citesc în Infidela mi s-a părut fantastic :D.
5. Love is fun… sau cel puțin ar trebui să fie. Dacă nu te mai distrezi cu omul de lângă tine, ar trebui să te întrebi ce nu este tocmai în regulă cu relația voastră. La Artisans d’Amour spunem o chestie foarte smart: Couples that play together, stay together. Și cam așa și este. Pentru că viața e prea serioasă ca să nu poți râde împreună cu omul de care ești îndrăgostită.
6. Atunci când o relație se destramă vina nu este niciodată doar la unul dintre parteneri. Infidela este clar povestea unei relații care se destramă, doar că este o analiză foarte profundă, în ciuda umorului cu care este făcută ea. Pentru că atunci când o relație se termină vina nu este niciodată doar a unuia dintre parteneri. Avem tendința să dăm vina pe partenerul care ”a greșit” atunci când relația se termină pentru că unul dintre cei doi calcă strâmb, dar prea puțini ne întrebăm de ce omul acela a ales să ne trădeze încrederea. Pentru că nu este vorba doar despre sex niciodată. Și dacă este vorba doar despre sex, atunci clar sexul de ”acasă” nu este suficient sau ce trebuie. Un om fericit nu umblă aiurea. Un om mulțumit de relația sa nu are nevoie de atenție din partea altcuiva. Dacă ai ce îți trebuie acasă poate să vină și adevăratul Superman să te ia pe sus (sau Wonder Woman, după preferințe :D) că tot degeaba :))).

Iar m-am lungit. Ce să fac și eu? Așa mi se întâmplă când vorbesc despre cărți, iar Infidela merită din plin. Acum vă las cu îndemnul să citiți cartea (dacă aveți peste 18 ani sau când veți avea peste 18 ani :))) și plec în căutarea celorlalte cărți ale Danielei Faur. Știu că nu am menționat acest aspect, dar înainte de Infidela Daniela a publicat două cărți dintr-o trilogie fantasy pe care TREBUIE să o citesc.

Happy reading!