„Imi place zapada pufoasa care acopera tot. Imi plac toate cabanele care nu au nici o treaba cu griul oraselor noastre. Imi plac brazii acoperiti de zapada. Par cumva pregatiti de sarbatoare. Imi place stralucirea zapezii in soare. Parca ar fi sute de diamante peste tot pamantul. Imi place sa simt vantul cum adie pe langa mine atunci cand cobor in viteza partia, pe placa. Imi plac raurile inghetate cu ochiurile lor de apa. Imi place sa deschid geamul dimineata si sa simt aerul rece. Chiar si modul in care mi se lipesc narile atunci cand respir imi place. Dar asta se intampla doar cand e foarte frig. Si imi place sa ma plimb prin zapada neumblata. Sa ma arunc in ea, sa inot in ea, sa ma sperii si sa strig atunci cand ma scufund in ea mai tare decat ma asteptam. Iar in Apuseni imi plac micile casute de pe dealuri. Par casute de pitici parasite in zapada…”
Acestea erau gandurile mele duminica, in timp ce paraseam Ariseniul si admiram peisajul Apusenilor. Desi imi doream din suflet sa citesc, nu imi puteam dezlipi privirea de la frumusetea acestor locuri. Si am ramas vrajita! Cum altfel as fi putut scrie ceva atat de poetic? Pentru ca suna a poezie, ce spuneam eu mai sus. Iar acum, cand sunt acasa, in plina saptamana de munca, parca nu ma mai recunosc. E ciudat cum anumite locuri ne pot inspira atat de mult. Si fara sa ne asteptam, suntem profunzi si calzi, uitam de sarcasmul ce ne caracterizeaza in mod normal si visam.
As putea sa merg asa o viata. Sa ma las furata de peisaj. Sa uit de responsabilitati. Sa ma hranesc cu frumusetea naturii. Sunt poetica din nou, stiu… Dar nu pot altfel. Pentru ca ma uit si ma uit la pozele de la munte si nu pot sa imi dau seama cum a ramas ascunsa toata frumusetea de care eu m-am bucurat. Nu pot sa imi dau seama cum nu sunt mii de turisti in fiecare weekend in Apuseni. Si nici de ce statul roman nu promoveaza aceasta zona.
Dar acum am trecut dintr-o extrema in alta. Mai bine va las cu un GIF dragut si multi pupici!
P.S. Pentru a descoperi primul pe unde ma plimb da cu incredere subscribe blogului.
