După cum vă povesteam pe 8 martie, săptămâna trecută am participat la un event super fain organizat de fetele de la Dear Society. Sub denumirea ”Portretul femeii în Islam”, evenimentul a avut rolul de a ne ajuta să vedem într-o manieră mult mai realistă femeia în Islam. Pentru că, la fel ca toate lucrurile în viață, există două părți ale fiecărei povești, iar când vine vorba despre femeile ce trăiesc în țările musulmane, de multe ori povestea prezentată publicului larg este mai urâtă și mult simplificată decât realitatea.
Nu mă înțelegeți greșit. Încă există țări în care femeile au parte de un tratament atroce. Încă există țări în care mamele aleg să facă avort dacă fătul este fetiță. Încă există țări în care femeile sunt atacate cu acid pentru a fi ucise. Și încă există țări în care se întâmplă lucruri înfiorătoare femeilor. Dar, pentru că întotdeauna există și un dar, există și multe țări musulmane în care femeile au drepturi, sunt protejate și destul de libere să facă ceea ce își doresc.
În timpul prezentării Biancăi Costea am aflat o grămadă de chestii super interesante la care nu mă așteptam, sinceră să fiu:
Vălul
Conform studiului realizat de Bianca și contrar credinței populare, vălul nu este obligatoriu prin lege în majoritatea statelor musulmane (Iran și Afganistan sunt excepții la această regulă). Da, există familii tradiționaliste care impun purtarea vălului, însă, în general, femeile sunt cele care aleg să îl poarte. Motivația lor poate veni din trei părți:
- din dorința ce a părea mai feminine – pentru multe femei musulmane vălul este un semn al feminității și al purității
- din respect pentru Alah – în textele sfinte musulmane apar pasaje în care Alah recomandă acoperirea femeilor
- pentru a fi protejate de bărbați
Indiferent de motivație, femeile au la dispoziție mai multe tipuri de văl, de la simplul hijab, o eșarfă ce acoperă lejer părul și gâtul, până la complexa burka, ce acoperă în întregime corpul și lasă doar un spațiu nimic prin care femeia să poată vedea. Bineînțeles, alegerea tipului de văl depinde foarte mult de țara în care trăiește femeia și de tipul de familie în care trăiește.
Căsătoria
Contrar credinței populare, se pare că femeia în Islam nu este chiar proprietatea bărbaților din familie. Da, pentru musulmani căsătoria este sacră, un stâlp al societății deci decizia de căsătorie nu se ia cu ușurință. Ea este privită ca un contract foarte struct între viitorul soț și un tutore al femeii, însă aceasta trebuie să își dea consimțământul. Și părinții trebuie să fie de acord deoarece se consideră că aceștia pot privi problema într-o manieră obiectivă. Totuși, zestrea plătită de bărbat la căsătorie aparține femeii și nu familiei acesteia. În funcție de aranjamentul efectuat, zestrea poate fi în bani, bijuterii, pământ sau alte lucruri valoroase.
Este foarte important ca la încheierea contractului de căsătorie atât femeia, cât și bărbatul să se gândească la tot ceea ce își doresc de la căsnicie și să introducă în contract clauze specifice. Acestea pot fi dintre cele mai variate, inclusiv o clauză care să permită femeii să ceară divorțul dacă dorește.
În ceea ce privește numărul de soții pe care un bărbat poate să le aibă, acesta este de maximum 4. Bineînțeles, prin contract prima soție poate să îi ceară soțului să nu mai aibă alte soții, însă această practică nu este pusă prea des în aplicare. Totuși, pentru a putea avea mai multe soții bărbatul trebuie să îndeplinească și el niște condiții:
- să își poată întreține financiar toate soțiile
- să își poată satisface din punct de vedere sexual toate soțiile
- să își trateze la fel toate soțiile
- să petreacă aceeași perioadă de timp cu toate soțiile
Pe mine tot nu m-au mulțumit aceste condiții pentru că sunt total anti poligamie. Cu toate acestea, din punct de vedere logic am înțeles de ce se practică în țările musulmane:
- Sunt mai multe femei decât bărbați, iar femeile singure sunt privite ca paria ai societății deoarece nu au pe nimeni care să le protejeze
- Contactul sexual în afara căsătoriei este strict interzis și pedepsit foarte aspru.
- Existența unui urmaș este foarte importantă.
Bineînțeles că am întrebat și de ce nu se practică poligamia în cazul femeilor, iar Bianca mi-a oferit un răspuns simplu și cuprinzător. Dacă o femeie ar avea doi soți și ar rămâne însărcinată ar trebui determinată de fiecare dată paternitatea copilului. În plus, după cum am spus deja, sunt mai multe femei decât bărbați, deci nu ar fi chiar corect ca o femeie să aibă 2 soți, iar altă femeie nici unul.
În ceea ce privește credința, bărbații musulmani se pot căsătorii și cu femei aparținând religiei creștine sau iudaice, însă femeia în Islam poate avea doar un soț musulman. Motivul pentru această segregare pare destul de simplu: să împiedice apariția unor disesiuni în interiorul familiei, femeilor fiindu-le, în general, mai greu să își apere religia în fața soților.
Totul pare simplu și frumos până acum, iar în multe țări musulmane se întâmplă exact așa. Din păcate, încă mai există și țări în care sunt întâlnite mirese-copil. Un bun exemplu în acest sens este Yemen unde la vârsta de 10-11 ani fetițele sunt căsătorite și își cunosc soțul doar în noaptea nunții.
Divorțul
Deși nu este chiar agreat, divorțul este permis în majoritatea țărilor musulmane. Condiția pentru divorț este ca acesta să ducă la rezolvarea problemelor între cei doi soți. Poate fi cerut atât de bărbat, cât și de femeie, însă pentru a fi definitiv există o perioadă de aproximativ 3 luni în care cei doi trebuie să încerce să își medieze problemele și să se asigure că femeia nu este însărcinată.
Bărbatul este privilegiat atunci când vine vorba de divorț deoarece se consideră că el are cele mai mari pierderi din punct de vedere financiar. O femeie care cere divorțul este obligată să dea zestrea înapoi, iar acesta este motivul pentru care multe femei aleg să nu facă acest pas. Totuși, printre motivele pentru care femeile sunt îndreptățite să ceară divorțul se numără:
- abuzul
- impotența
- îmbolnăvirea bărbatului de o boală incurabilă după căsătorie
- îmbolnăvirea bărbatului de boli cu transmitere sexuală (puține țări musulmane acceptă sau tolerează prostituția)
În concluzie…
… situația s-a schimbat în unele țări musulmane pentru femei. Din ce în ce mai multe au drept la educație și se pot întreține singure. Da, încă mai trebuie să respecte norme sociale, cum ar fi faptul că nu au voie să rămână singure cu un bărbat. Și da, încă mai sunt multe țări în care femeia în Islam nu este tratată tocmai bine, însă tot mai multe țări încep să renunțe la tradiții aparent barbare și să ofere egalitate de șansă femeilor. Acest lucru se întâmplă și datorită numărului mare de femei care au rupt tăcerea și au susținut tare și răspicat nevoia de schimbare.
Am fost curioasă ce a atras-o pe Bianca la acest subiect, iar răspunsul a fost unul extrem de simplu: curiozitatea. Paradoxal, l-am înțeles perfect. Mintea noastră este plină de stereotipuri, iar în momentul în care descoperim cealaltă față a unei monezi pe care credeam că o cunoaștem perfect este normal să fim curioși.
Așa că aș vrea să închei întrebându-vă ce anume v-a surprins din ceea ce am povestit aici? Ce credeați că este 100% într-un fel, iar acum ați început să reconsiderați ideea?
