Fata care citea în metrou

Autor: Christine Feret-Fleury

Editura: Nemira

Mi-a plăcut la NEBUNIE Fata care citea în metrou. Are un aer ușor trist, dar mi-a plăcut foarte mult. E genul acela de poveste care rămâne cu tine. Și spun asta despre o carte pe care am dat-o mai departe :))). Dar nu am ce face. Povestea te îndeamnă la asta. E… out of my control :))). Încă de când am terminat-o, mi-am dat seama cui aș vrea să o dau, cui se potrivește povestea la fel de bine ca și mie. Sper doar ca persoana respectivă să facă același lucru.

Dar destul cu melodrama mea. Trebuie să vă explic și de ce anume m-a impresionat atât de tare această carte!

Povestea

Fata care citea în metrou spune povestea lui Juliette, o fată obișnuită ce trăiește în Paris, care nu iese niciodată din zona ei de siguranță. În fiecare zi, Juliette ia metroul spre muncă și citește sau observă ceilalți oameni care citesc. Asta până într-o zi când decide să iasă din rutină și să coboare din metrou cu 2 stații mai repede decât o făcea de obicei. Această simplă decizie de moment o va purta pe Juliette down the rabbit hole, exact ca pe Alice, într-o lume în care cărțile sunt singurul lucru ce contează.

7 Lecții învățate din Fata care citea în metrou

Povestea este una extrem de frumoasă, este foarte ușor de citit – chiar și cu programul meu, am reușit să o citesc în 3 zile – și, cel puțin din punctul meu de vedere, ar trebui să devină lectură obligatorie la școală. Acum să vă spun ce am învățat eu citind-o:

1. Chiar dacă nu îți place coperta, conținutul poate fi minunat. Nimic nu m-a enervat mai tare la cartea aceasta decât coperta. Nu se potrivește DELOC cu modul în care eu o văd pe Juliette. Este, pur și simplu, prea banală. Eu o văd pe Juliette ca un fel de Amelie, doar că mai boemă cumva, cu părul mai lung. Iar imaginea de pe copertă este atroce pentru mine. Juliette sigur nu e o semi cocoșată cu un păr de speriat. Chiar mă gândesc să redesenez coperta înainte să o dau mai departe…
2. O singură decizie îți poate schimba cu totul viața. Așa s-a întâmplat pentru Juliette. Așa s-a întâmplat în multe cărți. Poate e vorba de destin. Poate sunt doar alegerile noastre cele ce contează. Dar acest lucru este la fel de adevărat în realitate, cât este și în cărți: o singură decizie îți poate schimba CU TOTUL viața.
3. Chiar dacă părinții ne vor binele, trebuie să ne urmăm propriul drum în viață. E ușor să urmezi regulile părinților. Stai întotdeauna în zona ta de comfort. Nu depui prea mult efort. Dar… de multe ori… asta înseamnă doar să exiști, nu să trăiești. Și cine vrea o piatră funerară pe care să scrie A fost un om bun. Nu depășea niciodată limita. Era la locul lui. Banal și cam atât. Nu avem ce să mai spunem despre el?
4. Cărțile au o voință a lor. Poate pare o concluzie ciudată, dar luați numai în considerare următorul aspect: eu am multe cărți, foarte multe. Majoritatea le-am cumpărat în ideea că le voi citi la un moment dat. Pentru că îmi doresc să le citesc. Altele le-am primit cadou. Iar câteva, în limba engleză, mi le-a împrumutat Linda. Ce mă face pe mine să aleg o carte în detrimentul alteia? Ce mă face să îmi doresc să cumpăr o carte, în detrimentul alteia? Când și pentru cumpărături am liste întregi de cărți? Doar voința lor, care mă atrage. Sau poate am înnebunit și, în momentul acesta, am o micuță cădere nervoasă :)))). Insert aici citat cu carti!!!!
5. Cărțile te ajută să te descoperi. Și aici nu vorbim exclusiv despre cărțile de self help. Vorbim despre cărți în general. Ele sunt o călătorie. Și chiar dacă ea are loc doar în capul nostru, orice călătorie ne schimbă.
6. Când descoperi ce te face cu adevărat fericit, urmează-ți calea! Trebuie să mai explic asta? Dacă da, lăsați-mi un comentariu și elaborăm.
7. Lumea e foarte mică. Chiar dacă nouă ni se pare mare. Trebuie doar să ne încumetăm să ne deschidem în fața ei. Iar atunci… lucrurile devin cu adevărat interesante.

Concluzii

Acum, că stau și analizez situația, cred că am cumpărat Fata care citea în metrou pentru că era despre o cititoare și pentru că Nemira m-a bombardat cu ea, la un moment dat. Acum, le sunt recunoascătoare. Așa cum sunt și elefantului pentru că a pus-o la reducere, la un preț pe care nu îl puteam ignora :))).

Dar mi-a plăcut Fata care citea în metrou pentru că, până la un anumit punct, m-am identificat cu Juliette. O mare parte din viață am fost fata cuminte care stătea la locul ei. Doar că… asta nu e viață. Și dacă am învățat ceva din toate poveștile pe care le-am citit până acum, dacă ar fi să trag o concluzie a tututor concluziilor… cred ca aceea e că viața adevărată se întâmplă dincolo de zona ta de comfort. E grea, e tristă uneori, dar este extrem de frumoasă.

Acestea fiind spuse, sper doar că v-am convins să citiți Fata care citea în metrou. Și dacă nu aveți încă această dorință, dar curiozitatea s-a trezit totuși la viață, ceva îmi spune că va ajunge ea la voi… cumva… cândva… Pentru că, de la mine, pleacă în curând.

P.S. Cover credits: Daria Degan