Creative mornings: Honesty by Mieke Renders

Am venit super energizată de la ediția de octombrie a Creative Mornings. Onestitatea este un subiect destul de abordat în ziua de azi, deși puțină lume o practică în adevăratul sens al cuvântului. Trăim într-o epocă digitală, până la urmă, iar oamenii au tendința să fie din ce în ce mai superficiali. Dar, în acea dimineață, Mieke Renders a fost extrem de onestă. Și-a spus povestea cu curaj, cu emoție și mi-a făcut ochii să lăcrimeze. Am fost atât de impresionată, încât am știut, încă dinainte să mă ridic de pe scaun, că voi scrie această poveste. Pentru că merită!

Cine este Mieke Renders?

Despre Creative Mornings (și alte inițiative demne de admirat din Timișoara) scriam aici. Așa că astăzi mă voi concentra pe Mieke și pe toate sentimentele ce le-a trezit în mine povestea ei.

Mieke Renders este o femeie ce a trăit mult. A locuit în multe țări. A cunoscut mulți oameni. A avut joburi importante. Are o fiică pe care a crescut-o singură. După majoritatea definițiilor, este o femeie de succes. De fapt, era. Doar că… viața este mai mult decât aparențe. Pentru că, la fel ca Mieke, de multe ori ne complacem în diverse situații doar pentru că asta considerăm că așteaptă oamenii de la noi. Și nu vrem să îi dezamăgim. Acceptăm job după job, spunem da tuturor lucrurilor cărora ființa noastră ne strigă să le spunem nu. Doar pentru a ne conforma unor norme sociale.

În prezent, Mieke Renders conduce Trans Europe Halles, o rețea de spații creative neconvenționale (foste fabrici, spații industriale etc). Dar, mai mult decât atât, Mieke Renders este o femeie fericită. Cel puțin așa mi s-a părut mie. Pentru că Mieke Renders poate să vorbească deschis despre sentimentele ei. Iar această performanță, pe mulți ne depășește.

Pasărea Phoenix

Cu toții știm legenda păsării Phoenix. Cum arde și renaște din cenușă. Ei bine, lucrul acesta se poate întâmpla și cu oamenii. Bine, arderea este simbolică, dar toți avem ceva din pasărea Phoenix în noi. Momentul crucial pentru Mieke Renders a venit sub forma unei suferințe fizice, în timp ce era în concediu în Italia.

În concediu? Cine are epifanii în concediu? Nimeni! În concediu mergi să te relaxezi.

Ei bine, în cazul lui Mieke, momentul zero a venit cu mâncărimi și iritație pe piele. Au urmat răceli de care nu părea să scape și o epuizare fizică și mentală. După care… introspecție… în urma căreia a realizat că, orice s-ar întâmpla, nu are nimic de pierdut. Joburile vin și pleacă. Relațiile de orice fel, dacă sunt bazate pe onestitate, rezistă testului timpului și distanței. Dar, când eliminăm toate aceste lucruri cărora le acordăm atât de multă importanță, rămânem doar noi. Iar pentru noi, pentru sufletul nostru, toate lucrurile materiale înseamnă fix 0.

Onestitatea înseamnă să spui ceea ce simți!

Mieke a învățat toate lucrurile acestea pe calea cea grea. Dar nu există lumină fără întuneric. Și atunci când suntem în culmea fericirii, șansele să evoluăm sunt 0. Fericirea… mă scuzați că spun asta… te tâmpește puțin și te face extrem de egoist. Și aceasta nu este o pledoarie pentru suferință. Doar pentru a deschide ochii.

Discuția a continuat pe o pantă ușor izoterică, ușor spirituală, cu referințe la cărți de care nu auzisem niciodată. Dar a continuat și cu o pledoarie spre acceptare de sine. Un îndemn spre iubire de semeni. Și o viziune asupra unui viitor în care oamenii vor fi mai deschiși, vor colabora mai mult, iar granițele, atât fizice, cât și materiale, se vor diminua.

Adevărul este că toți acei oameni frumoși de la Ambasada din acea dimineață creativă aveau dreptate. Am ajuns la stadiul în care, la nivel global, ne ucidem unii pe alții. Și poate, momentan, toți oamenii care gândesc altfel, care vor să se încreadă în instinctele lor și într-o dragoste universală față de semeni, nu s-au regăsit decât în grupuri mici. Poate nu sunt organizați și nu au putere. Dar ceva îmi spune că… iluminarea aceasta… a început. Și că oamenii aceștia, încep să fie din ce în ce mai vocali.

Și înainte să mă întrebați, nu am făcut spirala lui Bivolaru, nu am fumat nimic funky, iar ceaiul meu a fost bunul și bătrânul Earl Grey :))).

Știu că eu nu prea vorbesc despre lucrurile acestea. Sau poate nu îmi amintesc eu să mai fi menționat așa ceva. Dar vreau să știți că am început să cred că fiecare dintre noi are o lumină în interior. Și, dacă ne-am concentra fiecare puțin mai mult pe ceea ce ne face fericiți, ceea ce ne face mai buni, ceea ce ne face să contribuim, lumea ar fi și ea mai bună. Nu putem aștepta, la infinit, ca lumea să se schimbe. Trebuie să începem fiecare dintre noi. Și apoi ne conectă. Și poate, cu puțin noroc și multă implicare, copiii noștri vor trăi într-o lume ceva mai frumoasă. Doar zic și eu :P.

Wrapping it up!

Deja am vorbit mult și ar fi cazul să închei :))). Știu că a trecut ceva timp de la eveniment, dar vreau să îi felicit pe cei de la Creative Mornings pentru inițiativă. Sunt complet prinsă de ea. Și pentru că știu că următorul speaker va fi la fel de genial, vă invit și pe voi pe 23 Noiembrie, tot la Ambasada, dimineața devreme, la următoarea ediția. Ovidiu Șandor va aborda tema Restart.

Și dacă tot începeți ziua în forță, sfatul meu este să o continuați la fel. Începând cu ora 13 vă aștept la Casa Adam Mueller Guttenbrunn pentru a treia ediție a conferinței November Notes in Social Media. Eu voi fi acolo, cea mega agitată. Vă aștept cu drag!