Stăteam acum și mă gândeam cât de des mergem noi la Arad pentru evenimente sau ca să testăm diverse restaurante. Poate e puțin straniu că facem acest lucru în condițiile în care locuim în Giroc (adică Timișoara practic) și avem o grămadă de restaurante și localuri chiar la noi în oraș (inclusiv Giroc :)))). Însă este straniu doar dacă nu luați în considerare faptul că în Arad există câțiva bucătari foarte buni (noi suntem familiarizați cu doi dintre ei). Și aceștia sunt atât de buni încât fac să merite călătoria până în orașul de pe Mureș doar pentru o masă pe cinste. Cam acesta a fost motivul pentru care am ales să sărbătorim ziua lui Flavius cu o cină în doi la Aniroc Signature Restaurant.
Locația
Aniroc Signature Restaurant este restaurantul (evident) hotelului omonim de 5 stele din Arad. Situat la parterul hotelului, pe o străduță îngustă, dar destul de ușor accesibilă, Aniroc nu pare cine știe ce din exterior. Ba chiar face notă discordantă cu strada, clădirea hotelului având o arhitectură modernă în timp ce strada are un aer de-a dreptul istoric (nu știu să vă spun exact stilul, deci nu are rost să bat câmpii). Poate acesta este motivul pentru care în momentul în care pătrunzi în interior ești cu atât mai impresionat de ceea ce descoperi. Decorul este modern, dar nu minimalist în exces. Din contră, are un aer relaxat și ușor opulent care te îmbie parcă să lași grijile la intrare și să te bucuri de atenția pe care o meriți.
Încă de la intrare am fost tratați cu curtoazie și respect. Deși păream ușor picați din lună și nu știam exact unde trebuie să ajungem, personalul ne-a sărit imediat în ajutor și am primit o masă micuță și cochetă, perfectă pentru o cină romantică. Un mare plus, din punctul meu de vedere și pe care l-am remarcat imediat, a fost cât de aerisit era restaurantul. Între mese era o grămadă de spațiu și existau foarte multe locuri în care să îți lași haina astfel încât să nu te incomodeze în timpul mesei.
Preparatele
Principalul motiv pentru care am vrut să mergem la Aniroc Signature Restaurant a fost prezența lui Raul Vidican în bucătărie. Acesta este un bucătar pe care îl știm de ceva vreme și de ale cărui preparate ne-am îndrăgostit pe vremea când era chef la Roca Brună. Așa că nu puteam rata ocazia de a degusta preparatele din meniul gândit de el, mai ales că a și plecat de la Aniroc între timp :(. Spun asta pentru full disclosure încă de la început.
Meniul de la Aniroc mi s-a părut decent ca și dimensiuni, cu preparate variate din toate categoriile, de la aperitive la fel principal și desert. Oricât de pretențios ai fi fost și indiferent de buget, tot găsești ceva pentru tine în el. Bineînțeles, bugetul nu poate fi chiar de criză pentru că vorbim totuși despre hotelul unui restaurant de 5 stele.
După lungi dezbateri, noi am ales practic 3 feluri de mâncare :)))).
Flavius a început cu supa cremă de dovleac, care a fost absolut excepțională (da, am gustat și eu, evident :)))), iar eu am comandat ca aperitiv salata de pui. Și Doamne, ce salată de pui a mai fost. Nu știu de ce eu nu pot face așa salată acasă pentru că, pe bune, doar salată aș mânca :))))).
Apoi, pentru felul principal, am dezbătut puțin, recunosc pentru că existau trei produse care ne făceau cu ochiul. Până la urmă, însă, hubby a ales un tradițional burger care nu a avut absolut nimic tradițional și a fost de-a dreptul senzație. Eu, în schimb, am ales coastele, deși aveam unele dubii. Coastele nu sunt simplu de făcut și am văzut și experimente eșuate în care Flavius a primit niște chestii super grețoase, pline de grăsimi. Din fericire, însă, am fost pe post de Toma Necredinciosul pentru că aceste coaste au fost ABSOLUT DIVINE. Serios vorbesc. Gătite la perfecție. Fără urmă de os sau grăsime. Chiar se topeau în gură. Atât erau de fragede și de bine făcute.
Desertul a fost o problemă mai delicată deoarece în meniu existau 3 variante, dar nici una nu era disponibilă. Chelnerul ne-a spus ce aveau disponibil, adică un singur fel de prăjitură cu ceva ciocolată albă și zmeură. Noi am comandat una pe care plănuiam să o împărțim. Până la urmă ne-au adus două și, sincer, nu s-au ridicat la nivelul preparatelor anterioare. Adică a fost o prăjitură bună, nu mă înțelegeți greșit, dar nu excepțională și fusese ținută prea mult la frigider.
Cât despre ceea ce am consumat pe partea de băuturi, eu am încercat tradiționalul latte care a fost ok, dar a trebuit să îmi pun zahăr în el, deci cafeaua sigur nu era de specialitate. În plus, am comandat și un cocktail non alcoolic care a fost bun, iar Flavius un cocktail alcolizat pentru că hei, era ziua lui, care a fost și el bun.
Servirea
În ceea ce privește servirea la Aniroc Signature Restaurant trebuie să recunosc că am fost puțin dezamăgită. Cât am fost noi acolo au fost ocupate maxim 4 mese concomitent și existau 4 persoane din personal care să se ocupe de comenzi. În aceste condiții, deși personalul a fost foarte prietenos și serviabil, s-au mișcat extrem de încet în condițiile în care restaurantul era destul de liber. Adică a fost nevoie de 10 minute ca să primesc latte-ul. Supa lui Flavius a venit înaintea salatei mele și a trebuit să le reamintim de salată ca să o primesc și să putem mânca împreună. Apoi, după servirea felului principal am așteptat 20 de minute fără să vină nimeni la noi la masă sau să ne primit desertul. A fost nevoie să meargă Flavius și să îi spună chelneriței explicit că mai așteptăm un fel de mâncare. Lucruri de genul acesta într-un restaurant de 5 stele nu mi se par deloc ok.
Concluzii
Acestea fiind spuse, sper că acest articol v-a ajutat să vă faceți o idee despre Aniroc Signature Restaurant. Pentru noi, per total, experiența a fost una foarte plăcută. Ne-am bucurat tare că am putut să îl sărbătorim pe Flavius într-un cadru intim, cu mare stil și mâncare super bună. Voi cum preferați să vă sărbătoriți zilele de naștere?
