Europolis

Jean Bart –

La ce vreme e afară, cred că nu puteam să vă povestesc despre o carte mai bună. Europolis este la fel de depresivă cum este ziua aceasta ploioasă de tomană. Şi ca să fie totul perfect, la sfârşit aproape toţi mor. Asta ca să nu suferiţi nici un şoc pe măsură ce citiţi cartea. Cred că nici măcar cărţile lui John Saul nu sunt atât de… criminale.

Dar să trecem peste aceste aspecte şi să spunem că există posibilitatea ca românii să se fi molipsit puţin de la ruşi în ceea ce priveşte melodrama, că doar suntem vecini :)).

Acum chiar am terminat cu comentariile nu chiar aşa relevante şi o să mă întorc la subiect.

Am vrut să citesc această carte încă din vară, de când am fost în Deltă. Am vrut să o citesc pentru că acolo era un muzeu şi în el o cameră întreagă era dedicată lui Jean Bart şi cărţii sale. Am vrut să o citesc pentru că eram curioasă cum era Sulina pe vremuri pentru că au trecut foarte mulţi ani de când a fost scrisă cartea şi oraşul şi întreaga zonă, de fapt, s-au schimbat foarte mult.

Mi-a plăcut modul în care este descris cadrul, mai ales pentru că am fost acolo şi, cumva, cu ochii minţii, vedeam locurile cu o claritate extraordinară. A fost o senzaţie genială.

În esenţă, povestea e îngrozitor de tristă, o adevărată dramă în care nimic nu merge bine până la urmă. Sulina este un oraş cosmopolit, poarta de intrare a tuturor mărfurilor în ţară. Aici sosesc oameni din multe ţări, în căutarea bogăţiei, însă nici o comunitate nu este mai mândră decât cea elenă. Iar când în sânul lor anunţă să se întoarcă, din America, un fiu demult pierdut, grecii încep să aibă planuri din ce în ce mai îndrăzneţe, bazându-se pe banii pe care acesta o să îi aducă. Întoarcerea Americanului dă cu totul peste cap viaţa întregului oraş, dar nu aşa cum se aşteptau locuitorii săi.

Pentru mine, povestea a arătat în special cât sunt de răi şi de egoişti oamenii, iar această realitate a rămas valabilă şi în ziua de astăzi. M-a durut sufletul pentru bătrânul Nicola şi pentru Evantia. Mi-ar fi plăcut ca povestea lor să se termine într-un mod fericit, dar faptul că nu s-a întâmplat aşa arată că autorul a vrut să fie mai apropiat de realitate decât de fantezie.

Totuşi, dacă vă plac dramele şi Delta, puteţi citi această carte pentru că nu o să vă dezamăgească.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.