Weekendul acesta am tăiat porcul. De fapt ai mei l-au tăiat pentru că eu am contribuit mult prea puţin, dar am analizat foarte mult :D.
Adevărul este că tăiatul porcului e treabă dificilă şi puţin cam murdară (ca să fiu delicată), dar dacă o analizezi la rece, este un proces foarte interesant. Adică, nu poţi să te trezeşti aşa într-o dimineaţă şi să îţi spui Azi o să tai un porc, după care să te apuci de treabă de parcă ai face pâine cu ou. Trebuie să ştii cum să îl omori, cum să îl porţionezi şi mai ales care parte de carne merge unde.
De exemplu, eu nu aveam nici cea mai mică idee că pe slănină nu trebuie lăsată carne pentru că se râncezeşte sau se întăreşte. La fel, nu ştiam că dacă spargi splina în timp ce scoţi organele conţinutul ei alterează carnea şi tot ce atinge, făcându-le de nemâncat. Am mai aflat şi că guşa (un fel de slănină pe care se lasă puţină carne şi care se fierbe, după care se condimentează cu boia şi ulturoi şi nu mai ştiu ce) se face doar dintr-o anumită zonă a porcului, nu de unde îţi vine ţie bine.
Dar ceea ce m-a şocat cel mai mult este posibilitatea foarte ridicată ca toate cunoştinţele ce ţin de tăiatul porcului să se piardă încet încet pentru că nu mai sunt oameni dispuşi să facă munca murdară. Nu mai există măcelarii care să taie porcul. Reţetele se pierd. Şi să fim serioşi, la Sălaş se prepară cu totul altfel toate ce ţin de porc faţă de alte zone. Deci nu, nu putem să căutăm reţetele pe google.
În condiţiile astea, mă întreb ce ar fi de făcut. Pentru că nu sunt ferm convinsă că eu, când o să vină momentul, o să fiu capabilă să tranşez un porc… sau să curăţ intestinele… sau să şterg sângele sau mai ştiu eu ce (de fapt ştiu, dar nu vreau să vă oripilez :))). Pentru că nu m-a deranjat să văd toate acestea, dar eu abia am fost capabilă să ating anumite chestiuni cu vârful degetelor, deci nu mă văd prea curând efectuând munca murdară.
Sper să devin mai puternică. Sper să pot face toate lucrurile de care e în stare bunica mea (pe care o admir din ce în ce mai mult pe zi ce trece). Sper să pot păstra din tradiţiile existente, deşi acesta este printre cele mai grele obiective pe care mi le-am fixat vreodată. Şi mai mult decât orice, sper ca în momentul în care eu voi avea copii, să aibă şi ei ocazia să vadă toate lucrurile pe care le-am văzut eu până acum. Să nu fie nişte mici şoricei de apartament.
Cam asta e… voi aţi tăiat porcul? :))))
