De vorbă cu Adi Tirea despre cucerirea munților Făgăraș de la Vest la Est

Făgăraș

Adi Tirea este unul dintre primii mei prieteni. Am copilărit împreună, am dus mici războaie, am jucat ascunsa și prinsa și am fost, întotdeauna, fascinați de munții Retezat. Da, ai citit bine. Am copilărit la poalele lor. Retezatul ne-a făcut să visăm și ne-a inspirat. Pe mine să scriu povești, pe Adi să cucerească vârf după vârf și creastă după creastă. Încă din copilărie a urcat în Retezat, iar ca și adult și-a cultivat pasiunea pentru munte. Încă îmi amintesc cum stăteam acum 2 ani și ascultam, cu sufletul la gură, povestea primei sale incursiuni pe o creastă muntoasă. Așa că, în momentul în care am văzut pe Facebook că anul acesta a străbătut creasta munților Făgăraș de la Vest la Est, am știu că trebuie să spun povestea mai departe. În plus, știam că Adi va avea suficiente povețe pentru toți iubitorii muntelui.

Din păcate, nu am avut cum să îl filmez pe Adi povestind. Ar fi fost un adevărat deliciu, însă el e la Cluj, noi la Timișoara și un zoom nu ar fi avut același farmec. Dar, cu prima ocazie, o să fac și asta pentru că sunt sigură că va ieși un clip de nota 10.

Până atunci însă, am avut grijă să îi pun toate întrebările necesare pentru a crea tabloul excursiei sale. Și crede-mă pe cuvânt când îți spun că vei avea ce să citești. Deci fă-te comod și lasă-te vrăjit de povestea Făgărașului.

Făgăraș

Cum ți-a venit ideea să începi să străbați crestele munților, nu doar să urci un vârf și atât?

Dorința de a merge pe crestele grupelor de munți din Romania o am încă din gimnaziu. Am auzit despre ele de la fratele meu, Mihai, și la un verișor, Ștefan, care undeva prin 2000, au plecat să parcurgă creasta munților Făgăraș. Atunci ei au fost opriți de vreme la jumătatea traseului și au tăiat-o acasă după 2 zile de ploaie neoprită. Eu, fiind mai mic, doar citeam cărțiile din seria Munții Noștrii pe care le aveam în bibliotecă. Îmi plăcea să mă uit la hărți și să văd care sunt traseele principale.

Chiar dacă dorința am avut-o, nu s-a ivit ocazia de a pleca într-o astfel de excursie de mai multe zile cu cortul în spate. Eram obișnuit cu muntele și reușisem să ajung mai pe toate vârfurile mari din țară, dar cu plecare de la cabană și retur la cabană.

Totuși, îmi doream mai mult. Așa că am început să popularizez eu ideea unei ture mai lungi, cu cortul, în cercul meu de prieteni și să stârnesc interesul. Vreo patru ani am tot zis ce fain ar fi să mergem să facem o creastă. Dormi sus, te trezești sus și poti face trasee noi care nu se pretează la statul la cabană. Nu erau mulți interesați de idee, dar am tot continuat și am construit interesul pană a devenit posibil și de dorit pentru mai multe persoane.

Făgăraș

Care a fost prima creastă pe care ai cucerit-o?

Prima creastă a fost cea din Piatra Craiului, parcursă de la Nord la Sud in 2018. Am reușit cumva să îi conving pe doi prieteni faini, Mihai şi Lăz, să facem creasta Munților Rodnei. Amandoi mai fuseseră cu cortul pe creste, dar erau un pic nemotivați. Am ajuns la punctul că mergem pe creasta Rodnei, dar în ziua dinaintea plecării prognoza meteo nu era încurajatoare, așa că ne-am uitat la toți munții din țară să vedem care are prognoza favorabilă. Piatra Craiului părea în regulă, se încadra în timpul alocat și ne doream toți să mergem acolo. Mi-a plăcut grozav să fiu 2 zile pe înălțimi. Munții Rodnei au trebui să aştepte un an, până în 2019. 4 zile au fost necesare acolo. Am fost un grup de noua persoane.

Cum ați decis să străbateți creasta munților Făgăraș?

Creasta Făgăraş e cel mai reprezentativ traseu montan din România. Începând cu 2019 am tot bătut apropoul că următoarea creastă trebuie să fie creasta munților Făgăraş. Eu doar am continuat să repet de prin ianuarie că vine vara şi mergem în Făgăraș. Şi uite că în 2020 mi s-a îndeplinit dorința. Gustul de a merge in drumeție l-au prins și unii dintre prietenii mei și așa am pornit pe acest traseu într-o echipă faină.

Traseul de creastă în Făgăraș durează 5-7 zile, depinde cât de rapid ești. Ai nevoie de rezistență la efort și la disconfort. Ca să fie cât mai accesibil am făcut un plan mai elaborat. Am făcut două grupuri pe care le voi numi grupul unu si grupul doi.

Grupul unu, format din 6 persoane, eu, Milu, Claudiu, Lăz, AlinaK, Daniela, a plecat din partea vestică a munților, de la Turnul Roșu, din valea Oltului. Urma să parcurgem prima parte din traseu în 3 zile și să ne reunim cu grupul doi la Bâlea Lac, de unde să parcurgem restul de 60% din creastă. Grupul doi a fost format din 5 persoane: Marta, George, AlinaG, Alexandra și Miha. Am decis să facem această împărțire deoarece a fost cea mai bună opțiune de a îndeplini atât dorința celor mai îndrăzneți dintre noi, adică 80 km timp de 7 zile, cât și a celor pentru care 55 km timp de 4 zile au fost o provocare suficientă.

La Bâlea Lac a fost mare bucurie să îi reîntâlnim pe prietenii curați veniți din oraș. Ne-au adus mâncarea pentru restul drumeției și haine curate. Un adevărat răsfăț. Lăz a preluat mașina și a plecat la Cluj și noi am continuat, un singur grup de 10 persoane.

Făgăraș

Care a fost cea mai grea parte a întregii călătorii?

Cam toate drumețiile au momentul lor critic. Poate fi vremea, oboseala, vreun accident sau relațiile dintre persoane. Din fericire, până acum în toate turele le-am depășit cu bine.

De data aceasta cea mai grea parte cred ca a fost ziua a treia de drumeție. Cauza a fost vremea nefavorabilă. Acum, la un munte ca Făgărașul, la un traseu de o săptămână, e de așteptat ca vremea să își arate colții, iar dacă nu o face, e un mare cadou.

La finalul zilei cu numărul doi ne-a prins o ploaie nu foarte lunga, dar care ne-a udat pantalonii și bocancii. Un lucru de așteptat, cum am zis. În ziua a treia prognoza meteo era rea. Se preconiza ploaie începând cu ora 12 am, apoi în intervalul 15:00 – 22:00 ploaie 100%. Am mers doar vreo 2 ore și jumătate în ziua respectivă și am decis că mai bine campăm și așteptăm ploaia la adăpostul cortului. Primul punct de campare era la refugiul Scara, doar că refugiul era deja ocupat cu oameni uzi din ziua precedentă care așteptau o zi mai bună. Am mai continuat 40 de minute de acolo până în Șaua Șerbota unde era marcat pe hartă loc de cort și am decis să rămânem acolo, la 2123 metri.

Ziua trei, ora 11:45, două corturi erau sus, era ceață deasă și bătea vântul. Ploaia a venit la ora 15:00 după cum era anunțat și a ținut mult. Vântul nu s-a zgârcit nici el. Era „ca pe mare”, în descrierea lui Milu. Prima tură de ploaie a ținut până la 17:00. Trecuserăm cu bine. Era friguț, dar în sacul de dormit era bine.

Ploaia a reînceput la 18:00 și a ținut până la 00:00. Corturile se cam închinau în fața vântului, dar le mai ajutam din interior să nu își piardă coloana vertebrală ținând cu mâinile de bețele de susținere. Bine că nu s-a supărat mai tare vântul, că mult nu mai aveau.

La apă un cort nu s-a închinat, dar cel în care am fost eu, a început să se compromită. Câte un picur aici, câte un picur acolo, până am apelat la 3 ciorapi puturosi să scoatem apa adunată în cort sub izoprene. Ni se umeziseră la suprafată și hainele de pe noi și sacii de dormit. Dar nu a reușit sa pătrundă în profunzime. Bine că s-a oprit ploaia către miezul nopții și ne-a lăsat să ne așezam în poziția de dormit. Obosiți și umezi, ne-am bagat în sacii de dormit umezi și ne-am întins toți trei, eu, Lăz și Milu, să dormim. Ne-am rugat fiecare în gândul nostru.

A fost frig noaptea aia! Dar a trecut și zicerea „după nori e un soare” s-a împlinit a doua zi. Asta mi-am dorit enorm, soarele ca să mă încălzească și să ne uscăm sacii de dormit și hainele.

Un cort mai bun, ar fi făcut experiența mai ușoară. Așa avem o experientă memorabilă.

Care a fost cea mai frumoasă parte a întregii călătorii?

Au fost multe părți frumoase. Pentru mine toată călătoria a fost deosebită pentru că îmi trăiam dorința născută încă din copilărie. În plus, am petrecut toate zilele împreună cu prieteni dragi cu care vrei să împarți bucuriile și dificultățiile. Muntele ți le oferă pe amândouă.

Printre momente extraordinare se numără:

  • Custura Sărății, o zonă stâncoasă care te provoacă să treci peste ea;
  • zona vârful Negoiu – lacul Călțun – vârful Lespezi, e cea mai masivă locație pe care o știu în România;
  • întâlnirea cu grupul doi la lacul Bâlea, voia bună a fost la maxim;
  • cucerirea vârfului Moldoveanu 2544, cel mai înalt din țară;
  • suprapunerea traseului nostru cu cel al ultramaratoniștilor de la Făgăraș Rocks, un traseu de alergare de 71 km

Totuși, a existat și un superlativ. Se întâmplă în mai toate drumețiile să te surprindă ceva. De data asta cred că cea mai mare surpriză care mi-a provocat bucurie a fost când, de după deal, la vreo 50 de metri în fața noastră, au apărut dintr-o dată vreo 6 măgari grăbindu-se pe potecă. Aveau șei de lemn pe ei și fugeau ușor haotic, dar împreună, mânați din spate de un cioban călare (măgare :D) pe ultimul măgar. Ciobanul era cam cât măgarul, dar chiar și așa măgarul putea să mearga la un pas aproape de alergare cu el în spate. Tocmai primiseră vestea că le sosise mâncarea undeva mai la vale și porneau după merinde. Toată scena mi s-a parut foarte frumoasă, desprinsă din viața unor oameni care petrec mai multe luni în miezul munților Făgăraș.

Cum este să dormi cu cortul pe creasta munților Făgăraș?

E chiar frumos de cele mai multe ori, exceptând momente ca cel pe care l-am descris mai sus :))). În afară de prima zi, când urci din vale și de ultima, când cobori, stai la o altitudine de peste 2000 m. Aproximativ 2300 m e normalul.

Te culci sus, te trezesti sus. Asta îți dă ocazia să prinzi serile în locuri izolate, poate chiar să prinzi un apus memorabil ca cel pe care aproape l-am văzut de pe vf. Moldoveanu și Viștea. Cerul noaptea este de cristal uneori. Diminețile sunt și ele deosebite.

Altfel, uneori dormi mai bine, alteori mai rău pentru că uneori ți-e rece, alteori cald. Uneori pământul sub tine e neted, alteori denivelat. Uneori nu bate vântul și e liniște, alteori vântul foșnește cortul toată noaptea. O aventură!

Făgăraș

Ce ar trebui să știe cineva care se gândește să facă un astfel de traseu?

E un traseu de anduranță, dar se poate face. Pentru a-l duce la bun sfârșit ar trebui:

  • să fii într-o formă fizică bună
  • să te antrenezi în prealabil parcurgând alți câțiva munți în anul respectiv înainte să pornești la un drum de 6 zile. Așa am făcut eu anul aceasta: ture de o zi în Retezat, 2 zile în Bucegi, 3 zile în Piatra Craiului, după care am avut parte de cele 7 zile în Făgăraș.
  • să fii foarte atent la bagaj. Trebuie să îți pui cu tine tot ce e necesar și nimic în plus. Greutatea rucsacului trebuie atent limitată ca să o poți căra cu tine atâtea zile în sus și în jos. Ai nevoie de mâncare suficientă, dar nu mai multă. Haine suficinete, dar nu mai multe. Totul sa fie maxim 15 kg la plecare, de dorit 12 kg.
  • să studiezi traseul ca să știi când vei avea apă, unde sunt locurile de campat, cât mergi în fiecare zi.

Toate lucrurile acestea le poți afla de la cei care au străbătut deja creasta munților Făgăraș și au scris în detaliu despre experiență.

Făgăraș

Ce fel de echipament trebuie să ai pentru un astfel de traseu?

Pentru un traseu cum este creasta munților Făgăraș ai nevoie de:

  • un rucsac de 55-80 litri,
  • cort rezistent la vant și ploaie,
  • sac de dormit care să reziste către zero grade,
  • bocanci comfortabili și impermeabili,
  • geacă de vânt și ploaie,
  • pelerină,
  • polar,
  • pantaloni lungi,
  • 2-3 tricouri,
  • șosete cu întărituri,
  • arzator pentru o masă caldă,
  • cremă de soare,
  • căciulă,
  • șapcă.

Câți munți din România ai cucerit?

Am reușit să ajung în toți munții mari din România de mai multe ori: Retezat, Fagăraș, Bucegi, Parâng, Rodnei, Piatra Craiului. În fiecare am reușit să urc pe cel mai înalt vârf. Totuși, încă mai am de mers. Sunt 14 vârfuri peste 2500m în România. Eu am ajuns pe 7 dintre ele, iar pe restul le-am vazut din apropiere. Noul meu scop este să urc pe toate cele 14.

Care este cel mai frumos munte din România?

Hmm, am primit întrebarea aceasta de mai multe ori. Am un răspuns pregătit, dar de fiecare dată mă încerc din nou să văd dacă a rămas în picioare. Văd că și de data aceasta, după ce am străbătut creasta munților Făgăraș, răspunsul rămâne același. Este vorba de Munții Retezat. Cel mai bine i-aș descrie ca o îmbinare perfectă de pietre, verdeață, animale și apă. Retezatul le are pe toate, dar în special e plin de apă. Are o gramadă de lacuri glaciare, tăe și râuri care îl fac mai viu decât ceilați munți din România. Plantele abundente transmit și ele senzația de viață și diversitate. Bolovanii și stâncile transmit ideea de măreție. Iar când ești discret întâlnești caprele negre, marmote, pasări și păstrăvi.

Retezatul este și muntele sub care am crescut, în comuna Sălașul de Sus și orașul Hațeg. L-am vizitat vară de vară și continuă să mă primească bine chiar dacă acum vin la el de la Cluj. Văd că rămâne cel pe care îl apreciez cel mai mult!

Lacul preferat al lui Adi din Retezat, Tăul Țapului

Șansele ca eu să ajung pe creasta munților Făgăraș sunt destul de mici, însă sper ca povestea lui Adi să te inspire. Iar dacă ești iubitor al muntelui, spune-mi care sunt munții tăi preferați și de ce. Mai multe, povestim în comentarii.

Untold 2018

6 thoughts on “De vorbă cu Adi Tirea despre cucerirea munților Făgăraș de la Vest la Est

    • Iancu Ana Maria says:

      Da, Munții Retezat sunt cu adevărat vii, și au o diversitate greu de regăsit în alte locuri din țară și chiar din Europa….apa, care te surprinde la tot pasul sub formă de cascade mici, dorne, vojuri, pârâuri izvorâte parcă din cer, care se împletesc și se unesc pe pământ în lacuri, tăe…..care apoi se revarsă în râulețe, care cresc tot mai mult în văi…..apa acestor munți este și motivul pentru care și flora și fauna e așa variată și surprinzător de frumoasa……

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.