De data asta chiar a venit primăvara. Martie a fost îngrozitoare, dar aprilie nu se mai lasă intimidată de vânturile reci şi ia poziţie, ca o lună primăvăratică ce este. Când soarele începe să-şi arate razele firave, până şi muştele ies afară, deci de ce nu am face-o noi?
Pe mine m-a scos mami la plimbare duminică. Încă din toamnă şi-a pus în minte să mă ducă şi pe mine la Centrul de echitaţie de la Herneacova, în primul rând ca să văd şi eu caii. Deci ne-am urcat frumos în maşină şi am pornit spre Recaş, de unde am urmat drumul spre Herneacova.
A fost prima dată când am colindat dealurile acoperite de vii ale Recaşului şi am rămas cu senzaţia clară că trebuie să merg acolo în toamnă, când strugurii le vor împodobi. Drumul este foarte bun şi presărat cu indicatoare, deci e practic imposibil să te rătăceşti.
După vreo jumate de oră am ajuns la Centrul de echitaţie. Clădirea era impozantă şi aducea cu o hacienda telenovelistică. La intrarea în grajduri m-a izbit mirosul, dar nu m-am lăsat intimidată de el, deşi eram conştientă că o să trebuiască să îmi spăl absolut toate hainele (deci dacă decideţi să mergeţi în vizită, nu vă luaţi hainele de duminică :P).
Caii erau absolut superbi. Nici nu e de mirare că se spune că sunt nişte animale nobile. Au o prestanţă anume şi nişte ochi absolut minunaţi, atât de pătrunzători. Treceam de la unul la altul şi nu mă puteam hotărî care este mai frumos.
Mami mi-a arătat şi împrejurimile, unde se află un lac absolut uriaş, pentru pasionaţii de pescuit, dar şi spaţiu amenajat pentru mers la iarbă verde, totul în condiţii cu adevărat deosebite.
Eu nu eram în ţinuta adecvată pentru o oră de călărie (care am înţeles că e în jur de 50 de lei), dar am asistat la antrenamentul unor fetiţe şi am fost de-a dreptul fascinată. Deci clar vreau să încerc şi eu :D. Până vă pot spune însă mai multe despre această activitate, vă las cu câteva poze făcute duminică:
Îmi pare rău că nu am poze mai multe şi mai reuşite, dar nu am fost în cele mai bune toane. Sper totuşi că v-am convins să vizitaţi acest loc deosebit.
Poate reuşesc să ajung măcar odată în viaţa mea acolo 🙂
Nu o sa-ti para rau daca ajungi aici 😀
e de vizitat, cu siguranta. Superb calutul 🙂
Am fost de cateva ori la noi la hipodrom sa admir caii de curse, pe vremea cand era renumit. Am si calarit odata la un CAP. Si mai vreau, ca mi-a placut. :))