„Ce-ați mâncat azi, mamă?”

M-am trezit cu niște super nervi, dar mi-au trecut instant când am citit postul Oanei despre mama ei și muritul de foame. În timp ce mă amuzam eu copios, nu am putut să nu-mi amintesc de bunica mea.

Mami nu are deloc mania mâncării decât atunci când e tata acasă. În rest, noi mâncăm cam 2 mese pe zii și ne sunt arhii suficiente. Așa e programul.

Bunica mea în schimb, mama Șerica (mama mamei mele), are un fix cu mâncarea. Când suntem la ea nici nu deschidem bine ochii dimineața că ne asaltează cu întrebarea Vi-i foame mamă? Indiferent de răspunsul nostru ea ne poftește grăbită la masă, nu care cumva să facem un atac de panică din lipsa mâncării.

Dacă nu suntem la ea, vorbim la telefon destul de des și absolut de fiecare dată are grijă să se informeze de meniul nostru pe ziua respectivă. Ce-ați mâncat azi, mamă? Pentru ea nu e niciodată satisfăcător și nu se abține să ne dezvăluie nemulțumirile ei.

Dar mama Șerica e mic copil pe lângă tanti Mărioara (bunica Alinei). De câte ori mergem la Nucșoara, nu prea contează la cât ne trezim, e absolut obligatoriu să mâncăm 3 mese pe zi. Nu contează că ne e foame sau nu. După ce ne trezim mâncăm tradiționalii (pentru ea) cartofi prăjiți cu ochi de ou. Mulți cartofi și fiecare priemește câte 2 ochiuri de ou, nu cumva să ne fie foame când ne ridicăm de la masă. Când consideră ea că a trecut suficient timp, maxim 3 ore, ne dă prânzu, compus în general din 2 felurid e mâncare. Și, fără excepție, pe la 7-8, servim cina – a.k.a. macaroane cu brânză.

Când mă duc la Nucșoara întotdeauna trebuie să mă pregătesc mai ales sufletește pentru excesul de mâncare. Și după ce plec de acolo, ghiftuită ca porcii înainte de tăiere, nu pot să nu mă treb dacă așa o să fiu și eu când o să fiu bătrână… :)))

Iar in final o poza din arhiva mea personală cu mine, mama Șerica și Alina