Ce-aş fi eu fără tine?

– Guillaume Musso – ce.as fi eu fara tine

Îl iubeeesc pe Musso. Iubesc cărţile lui. Nu m-a prea impresionat cu Vei fi acolo, dar de la Chemarea îngerului am fost prinsă. Cărţile lui au de toate: romantism, pasiune, dramă, răsturnări de situaţie, acţiune. Pentru mine, romanele lui sunt perfecte. Şi în momentul în care încep să le citesc, abia le mai pot lăsa din mână. Mă enervează că trebuie să fac alte lucruri şi nu mai pot citi.

Exact aşa a fost şi cu Ce-aş fi eu fără tine?  Cartea e superbă. Povestea e centrată pe 3 personaje a căror vieţi se întrepătrund şi a căror greşeli ajung să influenţeze vieţile celorlalţi. Gabrielle e o tânără pierdută care, în tinereţe, se pierde pentru o săptămână în iubirea pentru Martin, dar ale cărei temeri şi alte circumstanţe, o împiedică să lupte până la capăt pentru acesta. Martin este un tânăr la fel de pierdut, care, după pierderea li Gabrielle, renunţă la visul său de a deveni scriitor pentru a-şi urma instinctul de apărare a celor neputincioşi. Astfel, el devine poliţist, însă pasiunea pentru artă îl aduce în departamentul dedicat prinderii hoţilor de artă. Aşa ajunge să fie obsedat de Archibald McLean, bătrânul hoţ de artă, fost pilot de aviaţie, pe care pierderea soţiei în tinereţe l-a transformat într-un adevărat maestru al furtului. 

Vieţile celor 3 se împletesc într-o manieră ce frizează imposibilul (după cum se întâmplă în toate romanele lui Musso :D), iar rezultatul nu este deloc uşor de imaginat. 

Citind cartea am observat câteva aspecte cărora nu le-am dat importanţă până acum. De exemplu, Musso alege Parisul ca decor pentru majoritatea romanelor sale. De asemenea, dintre oraşele americane, pare să aibă o pasiune pentru San Francisco. Mai mult, eroul din Vei fi acolo apare în Ce-aş fi eu fără tine? Şi unul dintre personajele pe care le va folosi apoi în Fata de hărtie apare prima dată aici. Mi s-a părut o chestie atât de interesantă, atât de inspirată, să faci legătura aşa între romanele tale. Absolut genial!

Şi acum, câteva dintre citatele mele preferate din carte:

„Am crezut întotdeauna că nebunia pasiunilor e de preferat înţelepciunii indiferenţei.” Anatole France

„teama de ce poate fi mai rau e mult mai teribila decat certitudinea raului. Duşmanul adevărat e teama. Întotdeauna.”

„Dar iată care-i cel mai cumplit lucru: arta vieţii constă în a le ascunde fiinţelor cele mai dragi nouă însăşi bucuria pe care o simţim fiindcă le avem alături, din teama ca nu cumva să le pierde.” Cesare Pavese

„Trebuie să ne păstrăm fragilitatea, căci ea e cea care ne apropie unii de alţii, ăn vreme ce puterea ne îndepărtează.” Jean-Claude Carriere.

„Dacă doi oameni se iubesc, nu poate exista nici un sfârşit fericit.” Ernest Hemingway

Căci sufletul tău pereche poate fi, în acelaşi timp, şi sufletul tău blestema.”

„Se spune că poţi recunoaşte o mare iubire atunci când îţi dai seama că singura fiinţă care te-ar putea consola este tocmai aceea care ţi-a făcut rău.”

„Un sărut face mai puţin zgomot decât un tun, dar ecoul lui durează mai mult.” Olivier Wendell Holmes.

Iar acum în încheiere trebuie să vă spun că recenzia face parte din campania “Citeşte şi căştigă cărţi pe viaţă din colecţia Strada Ficţiunii”, iniţiată de Editura ALLFA, parte a Grupului Editorial ALL.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.