Din nou în Apuseni

Deja sunt obişnuită să merg în excursie în Apuseni. Aşa cum ştiu că vara merg la mare, trăiesc şi cu convingerea că o să ajung, an de an, în Apuseni. Nu cred că aş mai putea altfel pentru că munţii aceia au un farmec aparte. Casele răsfirate, pădurile, oamenii şi toate fenomenele naturale care apar acolo (peşteri, grote, gropi uriaşe, fosile şi multe altele), nu au cum să nu te atragă. De fapt, sunt destul de sigură că şi dacă ai vedea toate minunile lumii, dacă nu ai vedea Apusenii ai fi un om mult mai sărac.

La Scărişoara nu am mai fost… din clasa a IX-a… deci de foarte mulţi ani. Gândul că mă voi reîntoarce m-a umplut de entuziasm, cam ce ar simţi un om normal la revederea unui vechi prieten. Acea primă excursie nu o voi uita niciodată şi, poate, într-o marţi, vă voi povesti despre ea. Din păcate, excursia de anul acesta a fost foarte diferită, în primul rând pentru că modernul a cam dat năvală în inima Apusenilor şi nu am prea avut parte de plimbarea peste dealuri pe care am detestat-o cu ani în urmă, dar o aşteptam cu nerăbdare de data aceasta.

În al doilea rând, Scărişoara nu a mai avut farmecul de atunci. O mare parte din gheţarul de la intrare s-a topit, iar ce exista încă era prea departe pentru a-l putea considera o experienţă satisfăcătoare. Să nu înţelegeţi de aici că nu merită văzut. Cred că e singurul gheţar din România ce poate fi vizitat, însă cumva, realitatea nu a mai corespuns cu imaginea mea din copilărie şi probabil de aici a survenit dezamăgirea.

Groapa Ruginoasă, în schimb, a fost cu totul altă poveste. Când am pornit la drum era deja ora 5 după-masa şi eram profund nemulţumită. Drumul presupune un urcuş prin pădure care, cel puţin la început, este foarte abrupt. Şi când mai citeşti şi o plăcuţă care te anunţă foarte senin că ai de făcut 50 de minute până la obiectivul tău, iar din fire eşti puţin paranoic, evident că primul gând care îţi vine în minte este că o să te prindă noapte în pădure. Eu nu aş fi fost Andra dacă nu aş fi gândit aşa, deci vă puteţi da seama că am bombănit tot drumul. Asta până am ajuns la poiană şi până am văzut Groapa Ruginoasă, care efectiv m-a lăsat fără cuvinte.

Termeni mai tehnici nu prea ştiu eu să vă spun despre Groapa Ruginoasă (am căutat totuşi date pe wikipedia pe care le puteţi vedea aici), însă vă pot asigura că eu nu credeam că aşa ceva există sau poate exista în România. Şi să stai pe marginea abisului aproape, e o senzaţie unică… de care nu m-am bucurat prea mult pentru că mami, care se teme de înălţime, a intrat în panic mode şi ne-a expediat pe toţi înapoi :))).

În continuare, poze şi aştept impresiile voastre :P.

Apuseni

Apuseni

Apuseni

Apuseni

Scarisoara
Ghetarul de la Scarisoara

Apuseni

branduse
Branduse

Apuseni

Apuseni
Spre Groapa Ruginoasa
Groapa Ruginoasa
Groapa Ruginoasa

Apuseni

Apuseni

Cam astea au fost. Acum vă las pentru că mă aşteaptă Clujul :)))

2 thoughts on “Din nou în Apuseni

  1. Pingback: De vorba cu domnul Delu Nicola - Blogu' lu' Andra

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.