Oraşul acesta nu a intrat şi nu va intra niciodată în topul preferinţelor mele în materie de oraşe. Nici în cele mai urâte coşmaruri ale mele nu aş da Timişoara pe Bucureşti, dar în ciuda căldurii, a aglomeraţiei, a gălăgiei, a temerilor mele puţin iraţionale când vine vorba de jafurile pe stradă (sau poate perfect îndreptăţite), capitala noastră are totuşi farmecul ei.
Bucureştiul te poate surprinde când te aştepţi mai puţin. Arhitectura veche e superbă. Sunt o grămadă de muzee şi parcuri super frumoase, ca orice capitală până la urmă. Din păcate, unele încercări de a-l moderniza au dat naştere unor monştrii, dar îi treci cu vederea.
După cum spuneam, nu aş locui niciodată aici, dar trebuie să recunosc: Bucureştiul trebuie vizitat… de preferat primăvara sau toamna :)). Eu m-am cam copt în zilele petrecute aici, dar a meritat. M-am bucurat nu doar de arhitectură, dar şi de 2 muzee: Muzeul Colecţiilor de Artă şi Muzeul Naţional de Istorie, unde era expoziţia Comorile Chinei. Despre cea de-a doua o să vă povestesc mai pe larg curând :D.
Până atunci, câteva poze din capitală:
Cam asta e pentru azi. Mâine am o zi plină, deci e timpul de somn. Vă urez noapte bună!
Unele cladiri din orasul asta mi se par absolut superbe, altele in schimb, cum spui si tu, au fost proiectate de cineva beat.
Eu le iubesc pe cele vechi, nu doar din Bucuresti, ci de peste tot.
si eu le iubesc pe alea vechi. parca inainte arhitectura era mai fluida, mai frumoasa. acuma… peste tot vezi numa colturi si ascutisuri, de te doare capu