Duminica a fost atât de frumoasă, încât mami nu mai avea stare. Voia neapărat să se plimbe, iar destinația era râul Bega. Mai precis, malul acestuia, ce duce spre fosta fabrică Solventul, unde în 2018 a avut loc festivalul Lumen. Mie mi-a surâs imediat ideea pentru că voiam să văd mai îndeaproape un grafitti gigantic realizat în cadrul proiectului Memoriile Cetății. Și în timp ce Flavius a rămas să lenevească în pat, noi am devenit turiste în propriul nostru oraș.
Liniște și pace
Era liniște pe malul Begăi, o liniște întreruptă ocazional de trecerea unei mașini sau de un biciclist ce simțea nevoia să pedaleze mai tare. Parcă și copiii erau tăcuți, iar aerul de toamnă ușor neclintit. Vaporașele minune erau ancorate, iar pe Bega pluteau nepăsătoare doar urmele civilizației: peturi, sticle de plastic, pungi. Dar nu am vrut să mă încarc cu negativitate. Am preferat să îngrop capul în nisip (în acest caz în imaginea de ansamblu ce mă înconjura) și să merg mai departe. Este ceva deosebit în plimbat pur și simplu, fără graba de a ajunge undeva. Parcă trăiești altfel. Parcă vezi mai bine ce te înconjoară. Sau poate sunt eu ușor melancolică pentru că nu am mai plecat de ceva timp nicăieri. Nu aș putea spune exact.
Bega este o comoară pe care, din păcate, orașul nostru nu o valorifică. Avem un canal navigabil, dar ne lipsește navigația. Este străjuită de clădiri extraordinare, dar sunt în paragină sau complet dărâmată. Bega, la fel ca umanitatea, este un paradox. Frumos și urât puse la grămadă pentru ca fiecare să ia ce consideră de cuvință.
Frumusețe și ruine
După multe luni de chin și trafic blocat, într-un final două dintre podurile rutiere ale orașului sunt aproape gata. Spun aproape deoarece mașinile pot trece pe ele, însă pentru zona pietonală, mai este de lucru. Dar pietonii nu cred că au fost niciodată o prioritate în orașul nostru, altfel nu ar muri pe capete pe trecerile de pietoni.
Da, știu, sunt cam sinistră astăzi și este doar luni, iar eu chiar m-am distrat cu mami, explorând malul râului, dar asta este cheia. M-am distrat cu mami. Faptul că am fost împreună a schimbat lucrurile. Faptul că am putut povesti despre vrute și nevrute, că am putut face planuri și dezbate. Pentru că frumusețea Timișoarei pare să zacă în Testamentul lui Arghezi:
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Pentru că sunt multe bube în orașul nostru, iar frumusețile așteaptă să iasă la suprafață. M-a durut sufletul să văd, într-un capăt de Timișoară pe unde nu cred că ajunge multă lume, o clădire complet paraginită, fără geamuri, dar plină de gunoaie. Și în ea, un fotoliu cu un aer trist și vintage, mizerabil, dar întreg. Trebuie să vă imaginați alături de mine pentru că nu am putut surprinde imaginea pe cameră. Ca orice mamă, nici a mea nu m-a lăsat să zăbovesc prea mult în fața haosului. Mamele încearcă întotdeauna să își ferească copiii de asemenea imagini pentru că vor ca viața lor să fie frumoasă.
Și totuși…
…există și oameni care încearcă să facă Bega frumoasă. Vă spuneam la început că voiam neapărat să văd grafitti-ul realizat pentru Memoriile Cetății. Acesta este vizibil și din fostul port al orașului, însă eu voiam să îl văd mai îndeaproape. Așa că am traversat ultimul pod pietonal, am înfruntat ruinele și haosulul și am ajuns aproape de clădirea imensă ce a servit drept pânză pentru artiști. Nu ne-am putut apropia prea tare pentru că erau niște câini în incinta zonei industriale, dar am reușit să surprind întregul grafitti.
De o frumusețe aparte, acesta mă face să mă gândesc la tot ceea ce a pătimit orașul nostru și la toți anii în care am trăit în tăcere. Libertatea de care ne bucurăm astăzi a costat foarte scump, dar câți dintre noi chiar conștientizăm acest lucru? Și dacă eu, care m-am născut în 1987, mă simt atât de străină și de îndepărtată de comunism, ce pretenții pot să am de la cei cu 10 sau 20 de ani mai tineri? Cum să nu ia libertatea de-a gata și să nu creadă că totul li se cuvine?
Of… am dat-o pe chestii atât de serioase lunea aceasta. Mai bine vă las acum și mă apuc de treabă pentru că perioada următoare va fi extrem de aglomerată, cum se întâmplă la fiecare sfârșit de an, de fapt. Așa că rămâneți alături de mine. Veți fi complet surprinși de ceea ce pun la cale.
P.S. Da, mai am câteva imagini pentru voi 😀



P.S.2: Care este locul vostru favorit pentru plimbarea de duminică?