Bazoș în octombrie

Bazoș

Sunt ceva ani buni de când nu am mai fost la Bazoș. Dar se pare că toamna aceasta este una a nostalgiilor și a locurilor redescoperite alături de Flavius. Prima oară când am venit aici era primăvară și mulți țânțari. Acum, toamna colorase copacii, iar totul părea magic. Îmi venea să țopăi și să îmbrățișezi natura. Cam ce ar face orice om îndrăgostit în condiții asemănătoare.

Parcul dendrologic din Bazoș

Motivul pentru care am mers la Bazoș este foarte simplu: aici se află un parc dendrologic destul de mare, unde poți vedea o grămadă de specii de copaci, dar și multe vietății. El este foarte aproape de Timișoara, dar și foarte izolat de nebunia orașului. E un paradox. Și aveam nevoie de un paradox în acea duminică de octombrie. Aveam nevoie să mă bucur de soare și de vara indiană. Ador expresia aceasta, vara indiană. Nici măcar nu sunt sigură că oamenii știu la ce mă refer, dar eu o folosesc și o folosesc. Pentru că, am aflat eu de la Mishuella, cândva, așa se numesc toamnele extraordinar de calde. Și mi-a plăcut. M-a făcut să mă simt exotică.

Parcul dendrologic din Bazoș este, de fapt, un fel de centru de cercetare și zonă protejată. Nu știu să vă spun istoria lui* doar sentimentele. Pentru că locul este vizitat de familii și îndrăgostiți de-o potrivă. Vezi aici bicicliști, copii mici, oameni ce se țin de mână, alții ce se sărută și, evident, mulți fotografi amatori și wanna be models. Cam ca și mine :))).

Bazoș

Lumina cernută de frunze colorate

Peisajul este superb, altfel toți oamenii aceștia nu ar veni aici, nu? Dar nu este genul acela de peisaj care te lasă cu gura căscată dintr-o dată. Pentru că parcul de la Bazoș se descoperă. Trebuie să străbați cărările bătătorite, să te rătăcești puțin, să dai peste oameni care nu vor să fie găsiți. Trebuie să fii cu inima deschisă și să aduni lumina. Suntem ființe solare până la urmă și winter is coming.

Așa că am mers de mână cu Flavius. M-am bucurat de frunzele roșii ale arțarilor. După o mică dezbatere, m-am aruncat în ele și nu îmi mai venea să plec. Pentru că pădurea este liniște și pace. Pădurea este frumusețe pură. Da, are mii de târâtoare minuscule ce ar putea să se urce pe tine, dar pentru o scurtă clipă, este calm suprem. Și viața pare să încetinească, iar bateria moartă a telefonului nu te mai deranjează atât de tare.

bazoș

Hello, Red!

Cred că ai nevoie de o zi întreagă pentru a străbate tot parcul. Sau doar pentru a sta acolo și a asculta vântul printre frunze. Noi abia am reușit să vedem zona Americană și timpul a trecut pe nesimțite. Dar m-am încadrat perfect în peisaj, în salopeta mea roșie. Dacă aș fi avut ceva merinde la mine, puteam spune liniștită că mă duc la bunica. Ea ar fi putut locui în castelul de la Bazoș și aș fi fost un fel de prințesă. Am amestecat puțin basmele, așa cum sunt amestecate și gândurile mele azi, dar nu am ce face. Este vremea asta, este dorul de ducă. Cert este că suntem norocoși să avem locuri din astea atât de aproape de oraș. Trebuie doar să ne deplasăm până la ele. Iar dacă ajungeți în toamna aceasta la Bazoș, nu veți regreta.

Bazoș

Nu am ce să vă mai spun azi. Am nevoie de timp să mă organizez și sunt sigură că mă veți ierta pentru asta. Și mai am câteva poze pentru voi. Telefonul a supraviețuit totuși cât a putut. Iar în materie de sfaturi, tot ce pot să vă spun este să vă bucurați de soare. Nu uitați că aveți nevoie de vitamina D și nu se știe cât va dura iarna.

Bazoș
Castelul din Bazoș
Love leaves
Love my hubby
Hello, Red!

 

Untold 2018

P.S. Aici am făcut pozele și pentru recenzia cărții Floare de zăpadă și eventaiul secret pe care o găsiți aici.

*informații practice găsiți aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.