Ametras Teambuilding – Chapter 2: Eselnita

Dupa succesul teambuildingului de anul trecut (despre care scriam aici), va dati seama ca abia am asteptat sa vina toamna ca sa vad unde ne mai trimite Ametras pentru a consolida echipa. Iar in momentul in care am aflat ca vom merge la Dunare, mai precis la Eselnita, nerabdarea mea a crescut vazand cu ochii.

Blogu lu Andra

Hello, Eselnita!

Stiam de Eselnita de pe Facebook. As fi descris-o ca un micut colt de rai si imi doream din suflet sa ajung aici. Iar daca drumul a fost cum a fost, in momentul in care am inceput sa vedem Dunarea am simtit o liniste greu de definit. Stiti doar ca am o afinitate pentru tot ce tine de apa, iar acest fluviu ocupa un loc special in sufletul meu.

Despre Eselnita pot sa va spun ca este un satuc situat pe malul romanesc al Dunarii, populat in cea mai mare parte de pensiuni. Ele sunt construite fiecare in propriul stil, ceea ce este putin deranjant. Adica mi-ar fi placut sa descopar o imagine mai unitara, dar asa ceva nu este cu putinta la noi. Pensiunile trebuie sa fie cat mai mari si cat mai colorate. Acesta e principiul dupa care functioneaza romanii: flashy si profitabil.

Dar am deraiat de la subiect putin. Sa nu va mirati, se va mai intampla.

Blogu lu Andra

Activitatile

Dupa cum spuneam, am sosit la Eselnita si ne-am lasat vrajiti de peisaj. Sa privesti Dunarea, mai ales in zile in care norii se plimba pe cer, este o adevarata incantare. Insa a trebuit sa ne concentram si la lucruri mai serioase. Pentru ca echipa ce s-a ocupat de teambuilding pregatise o serie de super evenimente pentru noi.

Blogu lu Andra

Outdoor

Eu nu sunt mare amatoare de sporturi outdoor (stiati deja asta :D), dar cand am auzit ca o sa avem posibilitatea sa facem rapel am zis ca trebuie sa incerc. Doar primisem si provocarea unei activitati extreme (Anca, sper ca se pune :D). Mai ales ca acesta era urmat de tiroliana, explorarea pesterii Ponicova si o plimbare pe Dunare cu salupa. Cum as fi putut refuza asa ceva?

Blogu lu Andra

Am ajuns usor pana la intrarea in pestera, insa coborarea in rapel a durat putin. In primul rand pentru ca grupul era destul de mare. In al doilea rand pentru ca, in ciuda indicatiilor primite, prima data cand trebuie sa cobori pe sfoara nu e chiar floare la ureche. Pentru ca ai hamul si siguranta si ti se spune de 3 ori ca nu are ce sa ti se intample, dar in capul tau se aude doar urmatoarea fraza: Atarni legata de o sfoara la 25 de metri in aer! Ceea ce nu e la fel de grav ca Urmeaza sa te arunci in gol de la 30 de metri! (vezi aici), dar nici foarte departe.

Blogu lu Andra

In ciuda fricii, pe care am decis, ca de fiecare data, sa o infrunt, am coborat ca o eroina. De fapt ca un melc erou :))). Iar de aici, a fost floare la ureche. Tiroliana relativ micuta nu avea cum sa ma sperie. Explorarea pesterii a presupus doar sa fiu atenta pe unde merg, sa imi pornesc lanterna de pe casca si sa nu fac o criza daca dau de lilieci, iar plimbarea pe Dunare a fost cireasa de pe tort.

Indoor

Intorsi la pensiune, ne-am pregatit pentru o noua runda de jocuri. Nu are rost sa vi le descriu pentru ca au fost prea multe si prea funny, dar trebuie sa va spun ca ne-au ajutat sa ne conectam ca si echipa. Dupa acest teambuilding chiar pot spune ca suntem o echipa mai friendly. Desi nu imi dau seama daca au fost activitatile sau cele 2 runde de Activity ce le-au urmat :))).

Quick question: cum ajungi de la ce are casa, dar nu e gard la Marele Zid Chinezesc? Daca sunteti curiosi de raspuns, lasati un comentariu ;).

Blogu lu Andra

Camila troiana

Desi seara de vineri a fost cu prelungiri, sambata, dupa micul dejun, a trebuit sa ne punem abilitatile de constructori in functiune pentru a realiza o monumentala camila troiana. A fost o provocare pentru ca am fost impartiti in 4 echipe, fiecare a primit o sectiune din camila si nu puteam comunica decat prin ”email” :))). E greu de crezut, dar chiar si atunci cand te despart 20 de metri de colaboratorii tai, emailul functioneaza greu.

Totusi, am reusit sa ne descurcam admirabil. Am construit un adevarat monument, ce mai :))). Si ne-am distrat de zile mari pe parcusul procesului.

Pensiunea La Ponton

Daca activitatile au fost minunate, nu pot spune acelasi lucru in totalitate despre gazdele noastre.

Am fost cazati la pensiunea La Ponton. Aceasta era foarte mare, foarte complicata si cu cel mai fain ponton din zona. Camera noastra a fost super faina. Am avut balcon si o priveliste extraordinara spre Dunare. Patul mi-a placut la nebunie, atat de moale si de comfortabil. Si chiar era curatenie.

Sincer, as fi revenit aici, insa nu mi-a placut deloc atitudinea doamnelor care se ocupau de pensiune. Nu mi se pare deloc normal ca o gazda sa fie tot timpul tafnoasa si sa iti raspunda pe un ton rastit. Nu stiu daca ni s-a intamplat noua asa pentru ca eram un grup mai mare si totul era gata platit sau asa e in mod normal. Daca ati trecut si voi pe aici chiar mi-ar placea sa aud cum a fost experienta voastra cu personalul.

Si ca sa fie totul minunat, nu pot spune ca mi-a placut in mod special nici mancarea. Adica ciorbele au fost bune si micul dejun ok. Dar felul 2 a lasat in ambele zile de dorit. De cele mai multe ori mancarea era in cel mai bun caz calduta. In prima zi snitelul de pui avea gust de peste (si nu doar al meu).

Blogu lu Andra

Intoarcerea in Eselnita

Privind in ansamblu intreaga experienta, sunt perfect hotarata sa revin in Eselnita in primvara, impreuna cu Flavius. Vreau sa ne bucuram de un weekend de relaxare, sa vada si el pestera Ponicova, capul lui Decebal si cazanele Dunarii. Imi doresc foarte tare sa descoperim impreuna lalelele de stanca, unice in Europa, ce infloresc in luna aprilie.

Pana atunci, dati un subscribe ca sa vedeti pe unde ma mai plimb si poate gasiti inspiratie pentru escapadele viitoare :D.

2 thoughts on “Ametras Teambuilding – Chapter 2: Eselnita

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.