Alte amintiri de iarnă la Sălaş

În condiţiile în care luna asta arată mai mult a martie decât a ianuarie, ne apucă din ce în ce mai mult nostalgia după iernile de demult.

În seara asta mă tot gândeam ce să scriu şi când am întrebat-o pe mami ce-şi aminteşte ea din iernile copilăriei ei, mi-a spus următoarea poveste:

Când eram noi mici, iernile erau grele la Sălaş şi râul îngheţa întotdeauna. În condiţiile astea, băieţii se jucau un hochei improvizat, iar noi, restul, ne dădeam cu sania pe gheaţă, pentru că aluneca mai bine decât derdeluşul nostru. Dar cum în râu erau multe pietre, erau şi multe găuri în gheaţă în jurul lor. Şi cum mă dădeam eu cu sania, am lovit un bolovan şi efectiv am zburat de pe sanie, cu picioarele înainte, printr-o gaură din gheaţă. Abia am reuşit să mă prind cumva să nu alunec sub gheaţă până au venit fetele mai mari să mă scoată din râu.

Până am ajuns acasă, hainele îmi erau bocnă şi eu eram îngheţată cu totul. În momentul în care am ajuns acasă, buna Măriţi (străbunica mea) m-a dezbrăcat repede şi m-a pus pe un scăunel, după sobă, ca să mă încălzesc. Bineînţeles că m-a şi certat, iar ca pedeapsă, nu am mai avut voie toată ziua afară, care a fost de fapt cea mai urâtă parte a zilei.

Paradoxul însă vine abia acum:

Când eu eram mică şi mă dădeam de zor cu sania pe coastă, făceam cam întotdeauna întrecere ca să vedem cine ajunge cel mai departe. Eu am reuşit de multe ori să ajung până aproape de râu, dar o dată am ajuns în râu cu totul. A fost o întâmplare nefericită, rezultatul interacţiunii dintre tălpile de la sania mea şi câţiva bolovani descoperiţi de pe marginea râului, plus puţin ajutor din partea inerţiei :D.

Viaţa mea nu a fost în nici un moment în pericol, doar am aterizat pe burtă într-o apă destul de mică. Însă în momentul în care m-a văzut mama Şerica, în condiţiile în care mai şi râdeam, mi-am auzit un pomelnic de nici popa nu spune la slujbele mari :))). Bineînţeles că şi eu am ajuns urgent în casă şi am fost înfofolită şi pusă lângă sobă, însă după ce m-a hrănit, m-a lăsat să plec iarăşi pe uliţă. Ştia că nu are nici o şansă cu mine altfel :))).

2 thoughts on “Alte amintiri de iarnă la Sălaş

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.