A walk a day sends the sadness away

Azi a trebuit să merg foarte mult pe jos și m-am plâns aproape continuu pentru că m-am dezobișnuit complet de mersul pe jos. Totuși, când am ajuns acasă, eram mai bine dispusă ca niciodată.

Am stat deci să analizez situația. În general stau în casă și nu am o gamă foarte variată de activități. Deci ar trebui să fiu în al nouălea cer, mai ales că afară e un frig de nu-ti prea vine să scoți nasul de sub plapumă :P.

Totuși, azi am fost nevoită să părăsesc adăpostul călduț al casei mele pentru a îndeplini o serie de îndatoriri. Știam că o să am o grămadă de mers pe jos și nu eram entuziasmată deloc. M-am dus mai întâi la școală, mi-am lăsat lucrările să primesc o notă cât de mică (să sperăm că va fi mare totuși :P), apoi în centru să mă întâlnesc cu Matt și Marissa (americanii lu mami :P).

Până să vină ei, am profitat de ocazie ca să dau o tură prin Ezotera pentru că nu mai fusesem de mult într-o librărie. Decizia a fost cea mai bună pentru că așa am descoperit că a apărut ultima carte din seria Dune – Crudiada Mașinilor :X:X:X. Nu am eu acum fonduri să o cumpăr, dar măcar știu că există și pot să-mi planific pentru viitor :P.

Cu Matt și Marissa am stat în centru la Art Cafe, am băut un suc și am mâncat o pizza. Nush ce s-a întâmplat cu ei pentru că înainte făceau pizza mult mai bună, dar să zicem. Oricum noi ne-am întâlnit mai mult pentru povestit, să le aduc la cunoștință ultimele evenimente politice din România și ei să-mi mai spună de-ale lor.

Din centru am plecat agale spre Complex să mă întâlnesc cu Miha. Acesta era planul inițial pentru că pe parcurs mi-am dat seama că trebuie să mai fac o oprire la un prieten să recuperez ceva de la el, după care m-am întâlnit cu un alt prieten, pe care nu-l mai văzusem de un car de vreme și cu care am stat de povești vreo15 minute.

Când să merg la Miha, am dat cu ochii de un indezirabil ex 😛 și am luat-o la fugă pe scări. Când am ajuns într-un final la Miha abia îmi trăgeam sufletul. Dacă ar sta și ea la 1 măcar, ar păți ceva? Până la 3 îmi dau duhul.

Fetele găteau ca să scape de stresul sesiunii și s-au bucurat la maxim să mă vadă. Dintr-un motiv pe care nu-l înțeleg exact ceea ce eu spun și gândesc le foarte amuză. Încă nu m-am hotărât dacă asta e bine sau ar trebui să mă îngrijoreze :D. Deocamdată nu mă deranjează, deci e ok.

După vreo oră am plecat înspre casă. Aveam my trusty Ipod și ascultam muzică și ningea, dar nu mă deranja. Parcă îmi era un pic frig la urechi, dar muzica mă încălzea. Eram așa fericită, euforică… încă mai sunt. O să mai ies să mă plimb, măcar din când în când. Prea mult stat în casă te deprimă rău :P.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.