2013 – a year’s review

Când a început anul aveam planuri mar şi nu prea. Unele am reuşit să le îndeplinesc, altele, după cum era de aşteptat, au fost vise prea mari, pentru un an prea scurt :)). Vroiam să scriu mai mult, să vizitez mai multe locuri, să mă bucur mai mult de oraşul meu, să citesc mai mult, dar e greu să faci atâtea când trebuie să mai şi munceşti :D.

Când a început vacanţa plănuiam să scriu pe blog, să nu mă las furată de viaţa fără internet a Sălaşului. Planul părea perfect… până am uitat stickul de net la Timişoara. Şi atunci ce altceva puteam să fac decât să mă bucur de viaţa lipsită de net a Sălaşului :)))

Să revenim totuşi la 2013. Contrar 13-lui din final, a fost un an surprinzător de bun. A fost un an în care am făcut o grămadă de chestii spontane sau chestii pe care mi le doream de foarte mult timp. A fost un an în care am revăzut locuri pe care nu le-am mai văzut de foarte foarte mulţi ani şi un an în care am descoperit locuri noi, deosebite.

A fost primul an în care am mers doar eu cu Alina în excursie şi pot să spun că cele 3 zile petrecute de capul nostru la Cluj au fost absolut geniale. Anul acesta m-am dat pentru prima dată cu tiroliana şi, cu toate că experienţa m-a îngrozit puţin, a fost una dintre cele mai frumoase din viaţa mea. Tot pentru prima dată, am înţeles cât de periculos poate fi Retezatul când băieţii au prins o viperă de sub un bolovan peste care deja trecusem. Ca să nu mai vorbim despre traseul de aventură din Munţii Vâlcan, o provocare nu doar fizică, ci mai ales psihică, prin care nu sunt sigură că aş mai trece, dar la terminarea căreia am trăit o senzaţie de putere şi satisfacţie cum rar mi-au fost date.

Au fost şi momente ciudate anul acesta, unele în care chiar pot spune că m-au făcut să mă tem pentru viaţa mea, în special când ne-a prins furtuna pe bac, în mijlocul Dunării. Şi probabil altele, dar eu nu vreau să mă gândesc la ele, nu acum. Pentru că e mai bine să te concentrezi asupra bunelor, decât asupra relelor.

În ceea ce priveşte prieteniile, a fost un an tare greu. Dar nici de data asta nu vreau să mă gândesc la ce am pierdut. Pe principiul unii oameni intră în viaţa ta, îşi aduc contribuţia ce trebuie să o aducă şi pleacă, îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru lecţiile pe care mi le-a dat, pentru prietenii ce mi-au rămas şi pentru surprizele plăcute de pe parcurs 😀

În puţine cuvinte, cam acesta a fost 2013. Multe dintre cele scrise aici le ştiaţi deja (dacă nu toate), de aceea cred că articolul acesta l-am scris mai mult pentru mine decât pentru voi. Acum am multe de făcut şi dacă nu mai ajung să vă scriu, să ne auzim cu bine la anu’.

La mulţi ani!