Se pare că am nevoie de două vacanțe la mare pe an ca să fiu și eu bronzată ca oamenii. Adevărul este că plecarea în Grecia a venit ca o surpriză foarte plăcută. A fost prima mea vizită în această țară, o vizită pe care cred că am amânat-o suficient, deci aveam ceva așteptări. Paralia, nu ar fi fost prima mea opțiune, dar așa s-a nimerit pentru că, până la urmă, în călătoria aceasta oamenii au fost cei importanți, nu locația.
Primele impresii din Paralia
Încă de la sosirea în Paralia mi-am dat seama că nu este chiar genul meu de stațiune. Mi-a amintit cumva de Costinești pentru că este extrem de aglomerat, hotelurile sunt îngrămădite unele în celelalte și aproape toată lumea vorbește limba română :))). Bine, știam aproximativ că situația va fi așa, însă tot am fost ușor dezamăgită de acest aspect. Bineînțeles, problema vine de la faptul că preferințele mele s-au schimbat într-o oarecare măsură. Dacă la 20 de ani mă dădeam în vânt după stațiunile de genul acesta și tot ce îmi doream erau petreceri și discoteci și să mă plimb prin mulțime, la 30 de ani, cu Flavius, caut mai degrabă intimitatea. Locuri mai liniștite unde să ne putem plimba, să ne ținem de mână, să ne sărutăm liniștiți. Înțelegeți voi ideea :))).
Totuși, cu toată aglomerația și nebunia, Paralia nu a fost chiar atât de rea. Era curățenie, în apă nu au fost alge cum am văzut în Marea Neagră de foarte multe ori, era super soare și destul de ieftin. Mâncarea, chestiile ce le puteai cumpăra acolo, chiar și cazarea dacă stau să mă gândesc, erau accesibile. Astfel, pentru persoanele care nu se bucură de cel mai mare buget, Paralia este o opțiune perfectă.
Plaja
Ceea ce mi-a plăcut foarte mult la această excursie în Paralia a fost modul în care grecii gestionează plajele. Deși era organizată cu șezlonguri și umbrele, dușuri și tot ce mai trebuie, nimeni nu te pune să plătești pentru ele. Este nevoie să consumi de la barul de care aparțin șezlongurile, însă nu te obligă nimeni să consumi de o anumită sumă sau mai știu eu ce. În plus, băieții care serveau pe plajă erau super de treabă și super prompți.
Din punct de vedere al serviciilor, grecii sunt la ani lumină distanță de români. Se vede acest lucru din modul în care vorbesc cu tine, din promptitudinea cu care îți aduc ceea ce comanzi, până și din modul în care sunt amenajate toate chestiile. Clar vreau să revin în Grecia pentru că oamenii știu cum să se poarte cu turiștii.
Mâncarea
La acest capitol Paralia stă super mega bine. Am mâncat în cele mai variate locații, de la patiserii, la mici locații gen fast food unde am mâncat cel mai delicios gyros, la terase cochete, restaurante random sau restaurante fancy. Pentru că Dana și Marinel nu merg niciodată în Paralia fără să mănânce la Nautilus :))).
Adevărul este că în Paralia mâncarea este super bună. Gyrosul nu avea nici o treabă cu ceea ce mâncăm noi în România cu acest nume. Am mâncat un pui atât de fain condimentat încât nu îmi venea să cred că este adevărat. Am găsit și burgeri super buni. Am gustat până și fructe de mare și erau super. Am încercat inele de calamari de la mama lor. Sosul tzatziki era above and beyond orice mâncăm noi pe aici. Adică era o salată, ce mai. Până și ceapa mi s-a părut mai bună :))). Cât despre salata grecească… acum înțeleg și eu cum ar trebui să fie :D.
În materie de deserturi… OMG… singurul motiv pentru care nu am venit acasă cu 10 kg în plus este că ne plimbam extrem de mult. Mi-a plăcut înghețata, mi-au plăcut prăjiturile, gogoșile lor sunt cu totul altceva, dar cele mai bune au fost niște pancake-uri uriașe ce le-am încercat într-o seară. Deci nu există chestie mai delicioasa. Dacă nu ar fi 7000 de grade afară, m-aș apuca și eu de făcut pancake-uri, dar în condițiile astea cine stă să se coacă lângă aragaz?
Răsăritul de soare
Când eram mici tata ne trezea tot timpul ca să admirăm răsăritul soarelui. După ce am început să mergem la mare pe cont propriu, nu am mai prea continuat tradiția. Însă anul acesta Andrei s-a trezit în fiecare dimineață să prindă răsăritul în Vamă (sau poate nu s-a pus să doarmă, cine știe :P) și am zis că trebuie să văd și eu măcar un răsărit în Paralia.
Bun. În primele două dimineți, epic fail. A treia dimineață m-am trezit cu fix 15 minute înainte de răsărit. M-am îmbrăcat cu viteza luminii și am plecat pe plajă. Din fericire, hotelul era foarte aproape și am ajuns cu vreo 2 minute înainte să răsară soarele. M-am așezat comfortabil pe un șezlong, m-am bucurat de briză și am așteptat. Nu mică mi-a fost mirarea când soarele meu, în loc să răsară din mare, cum eram eu obișnuită, a răsărit de după niște dealuri ce se vedeau la orizont de pe un alt braț al peninsulei. A fost extraordinar de frumos. Atât de frumos încât toată ziua numai despre asta am vorbit.
Drept urmare, atât mami cât și Flavius s-au simțit provocați să vadă și ei un răsărit de soare în Grecia. Evenimentul s-a petrecut cu o zi înaintea plecării noastre din vacanță. A fost o zi cu ceva nori spre răsărit, dar vremea s-a dovedit numai bună pentru poze. Din păcate ei nu au văzut soarele ieșind de după dealuri, însă ne-am bucurat de o ședință foto de zile mari, iar la final eu și Flavius am făcut o baie pe cinste. Nici nu îmi venea să cred cât de caldă poate să fie apa atât de devreme dimineața.
Gașca
Vă spuneam la început că în acest concediu cei mai importanți au fost oamenii și așa a fost. Practic întreaga călătorie în Paralia a venit la inițiativa lor și chiar dacă Marinel sigur mi-a scos câteva fire albe pe sub vopseaua blondă, ne-am distrat de minune. A fost o experiență interesantă și privită ca și călătorie în grup, mi-a oferit prilejul de a realiza cât de repede m-am obișnuit să merg undeva doar cu Flavius. Nu spun că acest lucru este unul negativ, dar nici nu aș vrea să ajungem să fim genul acela de cuplu care stă toată ziua bot în bot și nu are nici un prieten pe lumea asta.
