M-am gândit mult, cu un an în urmă, dacă să scriu sau nu articolul acesta. Cred că trecuseră vreo 2 luni de când am început să lucrez la SweetLime când am contemplat pentru prima dată ideea. Dar aveam atâtea de făcut și de scris și de învățat, încât am pierdut memento-ul. Apoi am ajuns la concluzia că cine ar vrea să citească despre schimbările din viața mea? Și am trecut peste idee. Doar că anul acesta, înainte să plece în concediu, de parcă nu avea nimic mai bun de făcut, Alin m-a întrebat dacă nu aș vrea să scriu pe blog despre viața mea la SweetLime. Cu bune și rele, cu ce am învățat, lipsuri și momentele în care îmi vine să îl strâng de gât. Primul meu gând a fost NO WAY! Cum să mă apuc să scriu despre bucătăria noastră internă? Apoi mi-am dat seama că nu este vorba despre ce facem în fiecare zi, nici despre momentele în care mă prăpădesc de râs, nici măcar despre ce am învățat. Este vorba despre schimbare. Și povestea asta merită spusă.
A fost odată ca niciodată…
Când mi-am început activitatea oficială în câmpul muncii m-am angajat la o firmă ce făcea indexare de documente. Am stat aici 6 ani și ceva și probabil aș mai fi stat mult și bine. Programul era destul de ok și destul de flexibil. Puteam să mă ocup de blog și să particip la evenimentele la care eram invitată, chiar dacă erau în timpul zilei. Puteam pleca și veni după bunul plac. Doar că nu era o muncă foarte satisfăcătoare pentru că nu era nimic creativ acolo. Eram un mic Pentium 3 care butona de zor (sau nu, în funcție de volumul de muncă și de chef). Așa că în momentul în care Alin mi-a propus să ne întâlnim, iar Teodora m-a asigurat că nu e un dubios cu intenții obscure, am zis da și m-am pregătit pentru ce avea să îmi propună.
Îmi amintesc exact prima noastră întâlnire, în centru la Starbucks :))). Mi-a povestit cu atât de mult entuziasm despre ceea ce voia să facă, despre agenția pe care voia să o pună pe picioare, despre visul său de a schimba modul în care oamenii văd promovarea pe internet, încât am rămas complet vrăjită. Bine, nu atât de vrăjită încât să plec în secunda doi de la locul meu de muncă sigur. De ce am avut emoții? Pentru că agenția era la început de drum, pentru că ai mei aveau dubiile lor, cu care mi-au umplut capul, pentru că schimbarea nu vine ușor pentru mine. Și sunt sigură că nici pentru voi.
Atunci cum am ajuns să lucrăm împreună, probabil vă întrebați. Păi avea nevoie de mine, ce pot să spun :))). Să fiu sweetul din SweetLime. Dar mai ales datorită lui Flavius, care m-a încurajat și m-a susținut de la bun început. Mi-a amintit că orice schimbare trebuie privită într-o manieră pozitivă pentru că atunci când lucrurile se schimbă, automat mai crești puțin.
Vezi această postare pe Instagram
Viața la SweetLime
După demersuri și formalități, anul trecut prin mai, am început activitatea oficială în cadrul SweetLime. A fost o perioadă de acomodare în care Alin a fost foarte înțelegător. Bine, el este foarte înțelegător în continuare, atât de înțelegător încât oamenii au impresia că eu muncesc 2 ore pe zi (sau nici atât) și pot să plec și să vin cum am chef (ceea ce pot, în anumite condiții :D). Am început să mă ocup de anumite proiecte și de anumiți clienți și am început să îmi pun partea creativă a creierului în funcțiune, ceea ce nu a fost tocmai simplu pentru că și creativitatea trebuie exersată până la urmă.
Ce am învățat în această perioadă? Ei bine, am început să mă familiarizez cu Photoshop. Aceasta este una dintre cele mai mari performanțe, din punctul meu de vedere. So much so încât acum pot să vă fac pe toți slabi, trași prin inel dacă vreți :))). Bine, știu să fac mai multe chestii, nu doar atât, dar înțelegeți ideea :D.
Am învățat că dacă mă străduiesc pot să scriu despre chestii foarte diverse. Decorațiuni interioare, mâncare, clinici, modă, I am your girl :))). Și probabil multe altele, dacă se ivește ocazia :D. Acum serios vorbind, sunt foarte mândră de faptul că în momentul de față creez conținut în 4 domenii diferite și sunt foarte conștientă că acest lucru nu s-ar fi întâmplat dacă nu ajungeam la SweetLime, pentru că sunt o comodă.
Ar mai fi de menționat faptul că am devenit mult mai adaptabilă. În domeniul acesta e nevoie. Pentru că la SweetLime nu avem program de la 9 la 6 sau mai știu eu cum. Avem zile super pline și zile lejere. Avem momente în care nu ne vedem capul de treabă și momente în care pur și simplu ne relaxăm pe terasă în Unirii. Asta nu înseamnă că nu muncim. Doar că atunci când faci o chestie creativă ai nevoie de inspirație. Și inspirația nu vine la tine dacă stai toată ziua ascuns în birou. Trebuie să ieși, să vezi oameni, să lași viața să te poarte și să iei ce este mai bun din tot ce îți oferă.
The dark side of the Moon
Pentru că nimic în viața asta nu este doar lapte și miere, evident că am avut și anumite dificultăți de acomodare. Atunci când ai atât de multă libertate, ți se poate urca la cap. A fost nevoie, de multe ori, să fiu mai organizată decât mi-e obiceiul. A fost nevoie uneori să fiu eu cea cu inițiativă, iar acest lucru nu mi-a fost ușor. De când mă știu în câmpul muncii am cam făcut ce mi s-a spus. Să iau eu decizii nu îmi vine deloc natural.
Un alt aspect la care a fost nevoie să mă adaptez a fost viața cu Alin la birou. Și da, uneori îmi vine să îl strâng de gât, recunosc. Este un perfecționist ușor fixist și nu vedem întotdeauna lucrurile la fel :)). Dar suntem oameni diferiți și nu mă mir că mai avem și mici divergențe.
Principala mea neîmplinire, când vine vorba de acest an, este aceea că avem unele idei extrem de faine, vorbim și vorbim despre ele, dar nu le ducem la bun sfârșit. Am făcut liste peste liste de proiecte și idei de pus în practică, dar nu le-am valorificat. Iar acesta este marele meu regret până în momentul de față. Știu că nici eu nu am ajutat. Adică ați văzut și voi cât m-am plimbat anul acesta :))). Mă mir că mă mai suportă Alin uneori. Dar sper că toamna aceasta, după ce toate lucrurile se vor așeza la locul lor, Alin la casa lui 😀 și cu ajutorul lui Dumnezeu, eu la casa mea, vom putea demara câteva proiecte la care visez cu ochii deschiși de ceva vreme deja.
To be continued…
Cam asta ar fi povestea vieții mele la SweetLime (până acum). Nu știu dacă asta avea Alin în minte când mi-a sugerat să scriu articolul, dar asta este ceea ce a ieșit. Asta este schimbarea și nu aș da-o pe nimic în lume. Pentru raspunsuri mai profesionale privind activitatea SweetLime, nu ezitati sa aruncati o privire pe www.sweetlime.ro
