Probabil nici nu ar trebui să spun asta în condițiile în care eu am stat toată viața mea în Timișoara, dar aseară, pentru prima oară în viața mea, am fost în Zambara. Auzisem eu de mai mult timp de Zambara, dar numai aseară s-a nimerit, complet neașteptat, să merg.
Nu pot spune că nu mi-a plăcut clubul. E la bastion, complet renovat, totul e boltit și foarte fain amenajat. Nu mi-a prea plăcut mie că erau multe cămăruțe… zici că eram într-un labirint :)), dar în rest era cute.
Prețurile… mărișoare.
Dar eu una clar nu o să mai merg niciodată pentru că genu de muzică de acolo, numa bumți-bumți, clar nu e genul meu. Adică… în condițiile în care ești electro/tehno-freak, da, super, e lumea ta. Din păcate… eu nu sunt. Mie îmi place să aud și ceva versuri, nu doar acustice electrizate, deci Zambara clar nu e my scene.
Totuși, m-am distrat aseară. Am râs de am zis că mă împrăștii. Și am ajuns la 2 concluzii:
1. Uneori trebuie să lași lucrurile să se întâmple pentru că, dacă ceva e să fie, o să fie. Dacă nu… poți muta munții că tot degeaba.
2. Compania contează de 1000 de ori mai mult decât locația
Tot citindu-te, descopar ca avem multe in comun. Si eu simt nevoia de a asculta si versuri, nu doar zgomote facute de diverse instrumente.
Bine ca te-ai distrat. Mi s-a intamplat si mie sa plec de acasa cu idei preconcepute si acolo sa descopar ca este destul sa ma las purtata de val pentru a ma distra.