Suna asa sinistru, nu?
Imediat trebe să plec la un interviu. Nu e chiar primul meu interviu, dar e prima dată când caut un job serios.
Problema e ca nu știu de la ce mi-e rău (pentru că simt că stomacul meu o să o ia razna :D): dacă mă tem că o să mă primească la compania respectivă sau că nu o să mă primească?
Viața mea a avut un model foarte exact foarte mult timp și în curând el o să se schimbe, ceea ce nu mă încântă deloc pentru că iubesc viața mea așa cum e ea acum, mai ales de când a crescut Alina. Iubesc dute-vino pe care-l trăiesc, când la Timișoara, când la Hațeg, când la Sălaș… nu văd cum aș putea trăi altfel. Nu aș putea sta o vară întreagă în Timișoara. Nu aș putea ciocni ouă de Paști cu colegii de birou.
Și totul stă să se schimbe atât, atât de repede…
Eu n-as putea sa traiesc fara sa lucrez :D. Nu imi place sa depind financiar de cineva, de asta am tot lucrat de pe la vreo 17 ani :).