Nu cred că o să mă mai uit la televizor. Prefer să mă ascund ca struțul cu capul în nisip și să nu mai știu nimic. Să nu știu cât o ducem de rău, să nu știu cât de prost suntem conduși și cum practic țara asta se duce de râpă.
Ieri seară mă uitam la știri și vorbeau despre noua lege de salarizare, despre cât de mult vor câștiga bugetarii. Din păcate nu spunea și când vor câștiga așa de mult, pentru că sigur nu acum și sigur nici de luna viitoare. De ce spun asta? Nu din auzite. Cunosc un caz concret, profesor gradul I cu 20 de ani vechime care în momentul de față la în mână 1000 de lei. 10 milioane adică. Cum ar trebui un om care ia așa puțin bani să trăiască în condițiile în care trebuie să plătească întreținere, telefon, curent, poate abonament la cablu, să mai și mănânce și, măcar o dată pe sezon, să-și cumpere ceva de îmbrăcat sau încălțat?
Mie sincer nu-mi pasă dacă la putere e X sau Y. Nu-mi pasă dacă fură până nu mai pot. Toți au furat. Dar măcar ceilalți au avut bunul simț de a ne lăsa și pe noi să trăim. Acum ni se spune să trăim cu… NIMIC.
Ce ar trebui să facem în condițiile astea? Să ne angajăm toți în sistemul privat? Nu prea avem unde pentru că firmele se cam duc. Să plecăm din țară așa, în masă? Ar fi o soluție, dar cine primește milioane de români?
Eu una habar nu am ce o să fac. Știu sigur că nu mă mai uit la știri. Aleg metoda struțului măcar pentru azi. Ce-o fi mâine… om trăi și om vedea.
