Viata pe mut

Sa spun ca eu vorbesc mult ar fi o subapreciere a capacitatilor mele. Eu VORBESC! Asta ma defineste. Tot timpul am ceva de spus. Tot timpul am o poveste si tot timpul am o parere. Nu ma cred eu cea mai minunata si mai inteligenta de pe Terra, dar consider ca sunt destul de bine informata incat sa imi dau cu parerea in multe privinte. Iar daca nu imi pot da cu parerea, intotdeauna intreb pentru ca sunt extrem de curioasa.

eu VORBESC.

Insa de dimineata m-am trezit semi-muta. Adica sunetele pe care le pot articula sunt mai degraba soapte. Rasul meu suna exact ca si al lui Mutley si, cel mai grav, nu ma puteam abtine sa nu spun nimic. Bine, nici nu aveam debitul meu precedent, iar Adriana imi era portavoce, dar nu puteam sa tac.

Deci azi, cand am mers la doctor si mi-a zis… bla bla… laringita… a concluzionat rapid ca maine trebuie sa stau acasa (probabil si pentru ca ma cunoaste :)))). Daca as spune ca mi-a parut rau, as cam minti, dar nici bine nu imi pare. Pentru ca eu urasc sa nu pot vorbi. E cea mai mare pedeapsa pentru mine. Eu tac doar cand sunt foarte suparata sau foarte depresiva. Asa ca da, as fi preferat sa merg 8 ore la munca si sa vorbesc in continu decat sa tac.

Viata pe mut este horror!!!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.