Acum nu vreau sa credeti ca la schimbarea prefixului m-am transformat intr-un fel de Dalai Lama sau maica Tereza. Pana si schimbarea mai are de asteptat putin. Dar adevarul este ca am inceput sa ma acomodez cu statutul meu de femeie. Si facand acest lucru, am putut sa privesc in urma, sa nu imi mai plang de mila pentru ca am responsabilitati si sa imi dau seama ca in toti anii astia de viata am invatat cate ceva. Iar acest lucru imi este tot mai evident atunci cand socializez sau ma confrunt cu problemele persoanelor mai tinere din anturajul meu. Ce ciudat suna asta :)))
Deci m-am gandit sa va spun si voua cam ce am invatat. Poate va veti simti inspirate (sau inspirati, de ce nu?). Poate va fi o raza de speranta (pentru ca imi amintesc bine tumultul adolescentei). Sau poate va veti amuza pur si simplu. Pentru ca lectiile se invata greu si pe propria piele. Citite pe ici pe colo… sunt mai greu de asimilat
Persoana potrivita la locul potrivit
Cred ca in momentul acesta pot recunoaste ca Flavius a avut un impact definitoriu asupra vietii mele. Dupa ce l-am cunoscut mai bine am inceput sa ma schimb, sa imi accept maturitatea, sa lupt mai mult pentru ceea ce imi doream. Flavius mi-a dat puterea care imi lipsea uneori. Si mi-a dat libertate fata de familia mea, de care eram super dependenta emotional. Dar toate acestea fara a ma face dependenta de el. Sincer, nu stiu cum a reusit.
Deci dupa ce am ajuns sa fiu super ok cu Flavius si sa ma adaptez la viata in doi, mi-am dat seama ca, intr-adevar, omul potrivit te schimba. Si ca nu este asa de rau sa fii indragostit de cineva. Important este ca acel cineva sa iti impartaseasca sentimentele si sa nu te lase sa visezi la cai verzi pe pereti cand el este indisponibil.
Nu o sa va spun ca nu puteti fi fericite fara un barbat alaturi. Asta este o prostie. Ideal este sa puteti fi fericite singure. Pentru ca atunci cand apare persoana potrivita ea nu trebuie sa preia toate frustrarile pe care le-ati avut de-a lungul timpului. Nu de alta, dar nu toti barbatii au rabdarea de fier necesara pentru a se apropia de o femeie.
Astazi ma iubesc mai mult!
Intotdeauna am incercat sa afisez o armura foarte puternica. Sarcasmul si indiferenta erau armele mele. Dar sufletul imi era plin de indoieli. Si oricat spuneam ca sunt cea mai grozava, mintea mea refuza sa accepte lucrul acesta. Si oricat strigam ca mie imi place de mine asa cum sunt, indoielile erau prezente la fiecare pas. Pentru ca nu sunt modelul de frumusete pe care si l-ar fi dorit ai mei si nici nu o sa fiu vreodata. Iar acest lucru m-a ros foarte mult timp.
Dar acum… sunt mai blanda cu mine. Si ma iubesc mai mult. Am inteles ca asa sunt eu, ca nu are rost sa imi ascund corpul. Cui nu ii place, sa nu se uite la mine :D. Si cand eu am o problema, actionez spre a o indreptat. It is that simple!
Oricate planuri ai face, viata te ia prin surprindere
Si ce imi mai place sa planific. Daca as putea sa stiu la secunda fiecare lucru pe care il am de facut ar fi perfect. Bine, as intarzia tot timpul, dar macar as stii.
Din pacate, viata are, de multe ori, planuri diferite de ale noastre. Si ii puteti spune Univers, destin, soarta, cum vreti voi, dupa care sa radeti, dar cred ca unele lucruri sunt menite sa se intample, orice ar fi. Poate noi alegem drumul pe care mergem, dar daca e sa ne trezim intr-un anumit punct, tot acolo ajungem, fie ce-o fi. (Faza asta cu drumul am auzit-o la Ana Morodan si mi-a placut foarte mult.)
Curajul nu inseamna absenta fricii, ci sa iti infrunti teama
Nu cred ca exista om pe lume care sa nu se teama de ceva. Indiferent ca sunt lucruri fizice sau psihice, indiferent ca sunt banale sau extraordinare, fricile sunt parte din noi. Cu toate acestea nu ne putem lasa guvernati de ele.
Anul acesta nu stiu ce a fost in capul meu, dar am fost mai teribilista ca niciodata. Am facut tot felul de nebunii, ce au culminat cu weekendul trecut, Arsenal Park Orastie, cadere libera de la 30 de metri. Dar despre asta, cu detalii, in curand. Ideea este ca vreau sa fac lucrurile de care ma tem ca sa imi demonstrez ca pot, ca sunt puternica. Si da, pentru unii oameni poate parea o prostie, dar atunci cand fac ceva ce ma baga in sperieti si imi iese, sunt queen of the world. Iar senzatia aceea merita toate momentele de teroare anterioare.
Deci nu mai stati in cochilie ascunsi pentru ca viata inseamna mai mult decat sa fii in siguranta. Riscurile sunt peste tot. Si trebuie sa va intrebati ce anume vreti sa povestiti nepotilor la batranete? Pentru ca eu prefer sa le spun povestile aventurilor mele.
Nimic nu este batut in cuie, nici macar prieteniile
Pana la 30 de ani am fost prietena cu tot felul de oameni. Am prietene din copilarie, pe care le vad extrem de rar, dar le simt mai apropiate decat ii simt pe unii oameni pe care ii vad zilnic. Am avut parte si de prietenii care incet, dar sigur au murit, fara a fi vina nici unuia dintre noi. Lucrurile acestea pur si simplu se intampla. Ideal ar fi sa nu ne cramponam de ele.
Daca privim foarte obiectiv situatia o sa ne dam seama ca noi trebuie sa invatam sa existam ca si indivizi independent de relatiile noastre. Pentru ca atunci cand ajungem sa depindem de unul si de altul pentru a fi fericiti, clar nu vom fi niciodata. Si nu trebuie nici sa privim cu ura oamenii care se indeparteaza de noi. Mai bine le multumim pentru ca ne-au fost alaturi o bucata de drum si, daca e sa fie, sa ne revedem cu bine.
Calatoriile sunt importante, dar tot mai bine este acasa
Stiti ca eu sunt disperata cu plecatul, dar in 30 de ani de viata am invatat ca trebuie sa ai intotdeauna un loc in care sa te intorci. Trebuie sa fie un loc in care grijile sa para departe, in care sa te simti in siguranta, sa te simti copil, sa dormi si sa iti revii. Pentru mine acel loc este Salasul din extrem de multe motive. Si sunt foarte constienta ca fara el as fi in deriva.
Si pentru ca m-am lungit groaznic, mai bine termin aici cu lectiile si va multumesc pentru ca ati citit tot. Sper ca v-ati regasit in articolul meu si astept provocarile. Mai este putin peste o saptamana pana la ziua mea si sunt pregatita pentru #30yearschallenge.
I discovered it very hard to learn card descriptions or discover what I’d in my deck, let alone take of
what the foe had inplay notice.