Stiu, e deja weekend si eu nu am terminat cu weekendul trecut, but bare with me pentru ca mai am.
Deci sambata am avut mountain challenge. Bine, nu a fost cine stie ce provocare, doar o urcare pana la Lolaia, care pentru mine e ceva obisnuit, insa pentru colegii mei de drumetie s-a dovedit a fi o mini aventura.
Bineinteles ca Retezatul era minunat ca intotdeauna, iar Lolaia o frumusete. M-am cocotat peste tot. Am intrat cu picioarele in apa. Nu as mai fi plecat. Era aceeasi liniste si pace care imi lipseste intotdeauna in Timisoara. Si aveam aceeasi senzatie de… as putea picta aici… pe care o am acolo tot timpul. Poate o sa vina si ziua in care ma car cu sevaletul in varful muntelui… right after I find someone to carry it :))) :D.
La intoarcerea de la Lolaia am decis sa ne oprim si la proaspat renovata si deschisa circuitului turistic cetate de la Malaiesti. Exteriorul in mai admirasem, insa de data aceasta am avut ocazia sa vad si ce au mesterit oamenii locului in interiorul turnului. Pot spune ca am fost impresionata de rezultat. Turnul are vreo 5 etaje si pe fiecare poti admira chestii medievala (de fapt aparent medievale), insa preferatul meu este ultimul etaj, de unde poti admira o panorama minunata a zonei.
Nu cred ca are rost sa va mai spun ca trebuie sa vizitati zona pentru ca este geniala, deci mai bine va las cu cateva poze de noapte buna.
kisses!
