Un weekend in Tara Hategului (2)

– Sarmisegetuza si Gura Apei –

In caz ca nu va mai aminteati, a doua parte a zilei de vineri am petrecut-o la ruine si la munte.

Mai intai am vizitat ruinele de la Sarmisegetuza, unde am fost foarte placut surprinsa de ceea ce am descoperit. Nu doar ca a fost scos la iveal Dominionul (cred ca asa se numea :))), dar se lucreaza in continuare la noi locatii. Nu mi-a venit sa cred ca ruinele pe care le vizitam in copilarie, care erau… 4 ziduri si un amfiteatru… au evoluat acum la un intreg sit arheologic. Sunt asa de mandra de reusita celor de la Sarmisegetuza si de bucuroasa ca ruinele nu au ramas o parte uitata si intunecata a istoriei Romaniei incat nu am cuvinte sa va spun. Cred ca acest loc este dovada vie ca acolo unde exista vointa, pana si romanii pot sa isi valorizeze istoria.

Deci trebuie neaparat sa vizitati ruinele. Sunt foarte accesibile si dupa ce le vedeti puteti sa va opriti la unul dintre restaurantele din apropiere unde puteti incerca mancaruri traditionale din Tara Hategului.

Desi vremea parea cam nefavorabila, am decis sa urcam pana la barajul de la Gura Apei. Imi era dor sa il vad, iar partenerii mei de calatorie nu il vizitasera niciodata, asa ca era perfect. Bineinteles ca drumul si peisajul au fost o adevarata placere. Intotdeauna mi-au placut drumurile de munte la nebunie. Au ceva aparte. Nu stiu daca e felul in care se plimba norii pe cer, aerul racoros sau verdele de care nu poti scapa, dar ceva la plimbarile montane ma atrage teribil. Am Retezatul in ADN pana la urma, deci nu ar trebui sa fiu surprinsa.

Barajul este o splendoare, asa cum a fost intotdeauna. Ne-am plimbat si l-am admirat indelung. Am fost foarte surprinsa de cat era de scazuta apa, dar nu m-am mirat pentru ca anul acesta a fost unul extrem de secetos. Mai tare mi s-a parut faptul ca existau oameni care faceau baie in baraj. Din pacate, eu nu eram pregatita pentru asa ceva.

La plecare nu am putut sa nu oprim putin pe Raul Mare. Probabil daca nu faceam asta nu as fi descoperit niciodata ca aici vietuiesc o specie de crustacee. Si am vazut mai mult de 1 exemplar, deci sunt destul de sigura de ceea ce va spun. Insa partea cea mai tare a fost ca am prins o broscuta :)). M-am tot gandit daca sa ii dau sau nu un pupic (u never know where Prince Charming pops up :)))), daca sa o pastrez sau nu, dar pana la urma am ales sa ii redau libertatea.

Am ajuns acasa super tarziu si eram rupta de oboseala, dar nu ma mai simtisem de foarte mult timp atat de bine, atat de vie. A fost genul acela de oboseala care iti spune ca ai avut o zi geniala si iti aminteste de ce iubesti calatoriile.

To be continued!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.