Sau cum o sa fiu un parinte amnezic
Vineri seara am fost la ultimul meu bal al bobocilor si mi-am dat seama ca sunt totusi prea mare pentru asa ceva :)))). La un moment dat eram de-a dreptul oripilata de ce se intampla in jurul meu si ma tot gandeam, Doamne, te rog, cand o sa am copii, sa fiu un parinte din ala clueless care habar nu are ce fac copiii lor, care ii cred ceva specii de mini sfinti.
In nici un caz nu o sa fiu o stresata din aia. O sa aleg sa uit ce am vazut vineri seara. O sa aleg sa cred ca se distreaza nevinovat si ca danseaza tinandu-se de maini si nu de funduri :))).
All in all, nu a fost chiar asa o seara groaznica. Adica muzica a fost destul de ok si macar am petrecut timpul cu oameni dragi mie, pe care nu ii vad prea des. Ba am mai si dansat, desi la un moment dat trebuia sa am grija sa nu imi rup capul pe podeaua aia super uda cu de toate. Parca as fi fost la chef cu hoardele tatare :D.
