Concert in memoria unui inger

Autor: Eric Emanuel Schmitt

Anul acesta, mai ales datorita Ramonei, am ajuns sa citesc ceva mai multe nuvele decat aveam bunul obicei. Si daca la inceput mi s-a parut putin ciudat, acum am ajuns chiar sa apreciez aceasta specie literara. Poate si datorita faptului ca am citit mai degraba o colectie de nuvele, care se legau intre ele, decat povestiri separate.

Concert in memoria unui inger este o colectie de 4 nuvele (Criminala, Intoarcerea, Concert in memoria unui inger, O iubire la elysee, Jurnal de scriitura) care vorbesc despre dualitatea fiintei umane, despre ingerul si demonul care exista in fiecare dintre noi si despre consecintele care apar atunci cand alegem sa ii dam ascultare unuia sau celuilalt. Si poate, intr-o destul de mare parte, este o carte despre mantuire… sau cel putin cautarea acesteia.

Mi-a placut foarte mult cartea pentru ca au fost pasaje in care m-am regasit sau i-am regasit pe cei din jurul meu. Mi-a placut pentru ca a fost genul acela de carte care te pune pe ganduri. Si mi-a placut partea de final pentru ca mi-a deschis ochii asupra intregului proces de scriere a unei carti, despre care doar banuiam vag, nu aveam informatii sigure.

Si cum am zis ca nu are rost sa ma lungesc, am ales cateva dintre pasajele mele preferate ca sa le impart cu voi.

Happy reading!

Pentru Greg, iubirea era o obligatie sau ceva ce trebuie platit. Iar el isi exprima devotamentul de parinte muncind pe branci. Nu ar fi banuit ca iubirea poate consta in zambete, mangaieri, tandrete, ras, simpla prezenta, jocuri, timp oferit si petrecut impreuna. In ochii lui, avea toate motivele sa se considere un tata bun.

Se deschisesera supapele nelinistii. Acum, de dimineata pana seara, gandea; era greu, sufocant, coplesitor.

(Intoarcerea)

Cand devenim cei care trebuie sa fim? In tinerete sau mai tarziu? In adolescenta suntem in mare masura creati, in ciuda temperamentului si inteligentei, de educatie, de mediu, de parinti; adulti, ne cream pe noi insine prin alegerile pe care le facem.

S-a gandit o clipa la ironia sortii care, de la intamplarea aceea, reciclase ticalosul in altruist si sfantul in canalie.

(Concert in memoria unui inger)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.