Toamna

Pentru mine toamna este un anotimp care mă contrariază. Am motive suficiente să iubesc și să urăsc toamna. Am zile în care iubesc la maxim sau urăsc la maxim toamna. Nu știu la voi, dar la mine treaba cu toamna e cu plusuri și minusuri, cam așa:

– se termină vacanța (mai e nevoie să elaborez?)

+ mă întorc la Timișoara

– plouă. Detest ploile în general, dar și mami mult ploile de toamnă, mai ales pentru că au ca rezultat direct noroi cât cuprinde și sunt însoțite de un vânt rece și un cer care parcă te apasă pe creier la cât e de plumburiu.

+ zilele însorite. Zilele însorite de toamnă sunt superbe. Felul în care soarele blând își face loc printre nori până la tine, felul în care totul strălucește, te face să iubești la maxim viața și orice loc în care ești.

+ culorile. Nicicând nu mi se par culorile mai frumoase decât toamna. Da, verdele specific primăverii și verii e super, dar toamna totul pare scos dintr-un tablou, cel mai frumos și mai armonios tablou realizat vreodată. Să te plimbi toamna printr-un parc, să vezi un deal împădurit, nu ai ce să-ți mai dorești. În momentele alea eu regret doar faptul că nu am suficient talent la desen cât să pot surprinde pe pânză măcar o fracțiune din minunea pe care o văd.

– frigul. Toamna întotdeauna vine cu un frig care mă stresează și care mă obligă să port haine multe și groase. Ca să nu mai zic că în unele zile nici nu-mi vine să ies din casă. Și niciodată nu ști exact cât de multe să-ți iei pe tine, mai ales în zilele însorite când ți se pare că e cald, dar când bate vântul regreți că nu ți-ai luat căciulă și poate mănuși.

+ merg în tot felul de excursii, cât de des apuc :D.