De-a dreptul detest că trebuie să caut și să caut 10.000 de slujbe, până să mă angajeze și pe mine cineva. Mi s-a acrit de scrisori de intenție, de parcă aș putea rezuma în… câteva cuvinte… persoana care sunt și toate lucrurile pe care le-aș putea face. De parcă eu însămi știu deja cât de multe lucruri aș fi în stare să realizez.
Totuși, după toate căutările astea, cred că m-am lămurit care ar fi jobul meu de vis: ceva de 8 ore, de luni până vineri, atât. Probabil cer prea mult, nu? De ce e oare atât de anormal să vrei să ai liber în weekend? Să nu-ți dorești să muncești ca un sclav 24 din 24?
Oricum eu sunt super curioasă pe ce criterii aleg angajatorii persoanele pe care le cheamă la interviu. Eu cred că e totuși un soi de loterie, pentru că mă îndoiesc profund că stă cineva să citească sute de CV-uri câte primește pentru un job. Și oricum, nici interviurile nu sunt foarte grăitoare până la urmă.
Deci… totul e ca la lotto de fapt. Așa că țineți-mi pumnii pentru extragerea viitoare 😛
bafta!
Eu iti tin pumnii, dar te avertizez ca angajatorii cauta oameni dispusi sa isi dea sufletul in firma, nu sa fuga dupa 8 ore. Chiar mai exista joburi cu program de 8 ore?