The Handmaid’s Tale

Handmaid's Tale

Autor: Margaret Atwood

Editura: Vintage

Am primit cartea spre citire de foarte mult timp de la limba. Am citit-o, într-un final, în limba engleză, mânată de dorința de a vedea serialul. Înainte să înceapă ultimul sezon au fost o grămadă de reclame la The Handmaid’s Tale și am zis că pare super interesant și trebuie să îl văd. Doar că aveam cartea acasă și eram sigură că dacă mă uit prima dată la film nu voi mai citi povestea veac. Am mai făcut așa și cu alte cărți :D. Drept urmare, când am realizat marea selecție a cărților din 2019, The Handmaid’s Tale made the cut.

Povestea

Dacă ați văzut filmul s-ar putea să fiți familiarizați cu povestea. Dacă ați citit articolul meu despre feminism (adică acesta) sigur știți povestea. Dar dacă habar nu aveți despre ce e vorba în carte, vă spun eu acum: într-un viitor distopic, Gilead este o țară ce se confruntă cu o puternică epidemie de sterilitate. Nu ni se spune exact de ce, dar femeile ce pot avea copii devin, dintr-o dată, un fel de resursă națională, pusă la dispoziție bărbaților din clasa conducătoare. Astfel, The Handmaid’s Tale este povestea lui Offred – ele nu mai aveau nici măcar nume propriu, ci doar un fel de nume de identificare în funcție de bărbatul de care aparțineau – a venirii sale în casa comandantului și a vieții pe care o duce acolo în perioada în care ”servește” aici.  

Handmaid's Tale

6 Lecții învățate din The Handmaid’s Tale

OMG! The Handmaid’s Tale este o poveste cruntă. Nici nu vreau să îmi închipui cum trebuie să te simți în momentul în care, peste noapte, te transformi din persoană în obiect. Povestea m-a revoltat de atâtea ori încât am avut momente în care îmi venea să urlu. Eu cred cu tărie în dreptul fiecăruia dintre noi, bărbați sau femei, de a face ce vor cu viața lor. Și mai cred cu tărie în dragoste. Iar reproducerea, doar de dragul reproduceri, nu mi se pare ceva lăudabil. Doar pentru că natalitatea este scăzută nu înseamnă că noi trebuie să ne transformăm (cele care putem) într-un fel de iepe de prăsilă.

Respira, Andra…

Acum hai să vă spun ce am învățat din această carte, până nu o iau complet pe arătură :D.

  1. ”Mai bine nu înseamnă niciodată mai bine pentru toți.” Asta îi spune Comandantul lui Offred la un moment dat, încercând să se scuze pentru ceea ce au făcut (ei, conducerea țării gen). Ei bine, acest lucru este general valabil în viață. Mai bine chiar nu înseamnă niciodată mai bine pentru toți. Așa e lumea în care trăim. Ar fi fost frumos să fie așa. Ar fi minunat ca viața să ne permită să facem lucrurile minuntate pentru toată lumea. Din păcate… nope!The Handmaid's Tale
  2. Puterea corupe. În carte este expus un adevăr dureros: atunci când o populație este ocupată de o forță străină (sau se schimbă regimul) întotdeauna sunt aleși opresori din rândul populației indigene. Așa oamenii sunt mult mai ușor de controlat pentru că toată treaba se face cumva din interior. De-asta în The Handmaid’s Talecomandanții erau cumva detașați de tot ceea ce ținea de femei. Ei erau doar cu procreatul. În rest, Wifes decideau tot ce se întâmpla în casă, iar Aunts erau cele care le supravegheau și instruiau pe Handmaids. Și acum probabil vă întrebați: cum ar putea o femeie să se poarte așa cu o altă femeie? Se presupune că noi suntem alea empatice, nu? Ei bine… când puterea este puțină, îți dorești oricât de puțină poți primi. Mai mult, femeile sunt de prea puține ori supportive față de alte femei chiar și în zilele noastre. Cum am putea să ne așteptăm să fie așa într-o lume cu susul în jos?
  3. Libertatea nu dispare dintr-o dată. Asta îmi aduce aminte de melodia celor de la Paraziții, Jos cenzura. E acolo un tip care zice o chestie ce mie nu mi-a ieșit niciodată din cap: ”Liberty is not lost in one fell swoop. It’s lost with a book at a time, a magazine at a time…” Cam așa se întâmplă și în carte și în viață în general. Dacă ar apărea cineva acuma la televizor și ne-ar spune că de mâine nu mai avem voie să conducem mașina (să zicem), ne-am răzvrăti cu toții. Dar dacă benzina ar deveni din ce în ce mai puțin disponibilă, după care  ni s-ar spune că nu mai avem voie să conducem în zilele pare (își mai amintește cineva că așa ceva chiar s-a întâmplat în România?). După care nu am mai avea voie să conducem DELOC. Probabil am accepta lucrurile ca o stare de fapt și gata. Mai ales dacă ar fi și puțină violență din partea statului la mijloc. Deci faptul că în The Handmaid’s Tale femeile au ajuns să accepte că sunt simple obiecte reproducătoare nu ar trebui să ne mire deloc. Mai ales când totul a fost încununat și cu aureola religiei :D. The Handmaid's Tale
  4. Lectura înseamnă putereÎn carte unul dintre Commanders spune: Our big mistake was teaching them to read. We won’t do that again.” Da, după cum se înțelege din acest scurt citat, The Handmaids nu aveau voie să citească nimic. Noi avem această libertate, dar câți profităm de ea? Prea puțini… Dar este mare păcat pentru că fiecare carte citită, fiecare poveste descoperită, este o nouă lecție ce poate fi învățată. Lectura înseamnă putere. Informația înseamnă putere.
  5. Oamenii nu pot funcționa fără iubire. Putem trăi fără sex, dar nu fără iubire. Oamenii au nevoie de o conexiune aparte cu o altă ființă pentru a funcționa. Au nevoie să se simtă iubiți și să iubească. Această nevoie se instaurează în ființa noastră dinainte de naștere, iar nesatisfacerea ei duce la apariția unor monștri. În carte cea mai mare temere în ceea ce privește femeile ce devin Handmaids nu este că vor fugi. Nu prea aveau unde să fugă. Sistemul era foarte bine pus la punct. Cea mai mare temere era aceea că acestea se vor sinucide, ceea ce și făceau de multe ori pentru că nu puteau trăi așa.
  6. Prețuiește ceea ce ai. Ne plângem atât de mult de ceea ce ne lipșește, dar câți dintre noi se opresc să se bucure de ceea ce au?  Câți dintre noi spun Te iubesc? Câți dintre noi apreciază faptul că sunt sănătoși, că au pe cineva care îi apreciază? Este important să fii valoros, dar este și mai important să ți se aprecieze valoarea, să nu fii considerat doar un bun, ci o persoană. Și ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc, iată ce spune Offred în carte: ”I want to be held and told my name. I want to be valued, in ways that I am not; I want to be more than valuable.”

Ai de capu’ meu cât am scris. Sper că am fost coerentă. Chestia e că… pe mine mă bagă puțin în sperieți genul acesta de cărți. Ideea unei lumi ca aceasta nu mi se pare chiar atât de absurdă. E un viitor pe care și noi am putea să îl trăim fără probleme. Să vă explic de ce:

  • la fel ca Gilead, lumea noastră are o pătură conducătoare și o pătură… de rând (ca să nu spun mai urât).
  • la fel ca în Gilead, cei puțini hotărăsc pentru cei mulți.
  • la fel ca în Gilead, cei mulți se supun ca niște oi deciziilor celor puțini.
  • la fel ca în Gilead, scăderea natalității începe să fie o problemă.
  • la fel ca în Gilead, femeile sunt sub bărbați, cu toate drepturile de care ne bucurăm.
  • la fel ca în Gilead, trăim într-o lume pe punct de colaps datorită neglijenței noastre, a oamenilor.

Dacă sunt dark azi, e doar pentru că mă reacomodez cu ora de vară :D. Bine, este vorba și despre carte. Dacă ați citit-o sau ați văzut filmul, înțelegeți despre ce vorbesc și puteți să îmi spuneți vouă cum vi s-a părut povestea. Dacă nu ați intrat încă în contact cu The Handmaid’s Tale a venit momentul să luați taurul de coarne și să descoperiți singuri despre ce vorbesc.

Pentru mai multe recenzii de carte vă invit să vă abonați la blog și să studiați lista completă de lecturi revizuite :))). Adică să vă uitați aici.

Untold 2018

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

În 10 ani de blogging am învățat 10 lecții prețioase care sigur te vor inspira.
Descoperă-le în primul meu ebook!
Descarcă gratuit ebook-ul
"Pierdută în blogosferă"