#teamcap

Hai ca deja exagerez cu inceputul asta :))). E a treia oară când mă apuc de recenzia aceasta si sper sa fie cu noroc.

Luni am ajuns, intr-un final, la cinema sa vad Captain America: Civil War in format 4DX. Eram nerabdatoare si pentru film, dar si pentru experienta. Mai ales ca atunci cand s-a deschis Cinema City din Shopping City Timișoara am vazut cateva trailere la 4DX si eram foarte curioasa daca as rezista unui film intreg (eu am unele faze mai aiurea cu ochii :D). Raspunsul este da si senzația este extraordinară! Te zbuciuma scaunele, te agita, dau cu apa pe tine, iti suiera aerul gloantelor imaginare pe la urechi, simti mirosul. Mi s-a parut cea mai tare experienta si CLAR o sa mai merg!

Acum sa trecem la film pentru ca am foarte multe sa va spun despre el. Fiind un film cu super eroi, evident ca actiunea este exploziva. Si fiind un film cu Captain America, hotness is served :))). Da, sunt o fraiera cand vine vorba despre el :(((. Dar cum ar putea sa nu imi placa? Chris Evans kind of rocks! Pentru că are niște super mușchi, este badass, dar atât de inocent :D. Are cea mai cute față și cum le zice el așa super politicos, deja te topești :))) (sau doar eu pățesc asta? spuneți sincer!!!)

Filmul este cam așa: Lumea începe să judece Răzbunătorii și vrea să le pună lesă (normal, suntem ahtiați după putere, indiferent că vrem sau nu să o recunoaștem). Pentru că este traumatizat, Iron Man acceptă, dar Captain America nu vrea să o facă.
Își dă seama că în situații de criză nu trebuie să stai după o comisie ca să îți spună ce să faci, trebuie să acționezi rapid și decisiv. Problema însă apare atunci când are loc un atentat la ceva conferință de pace și de bombardament este învinuit Războinicul Iernii (a.k.a. Bucky, a.k.a. prietenul lui Captain America). Evident că acesta din urmă nu rămâne indiferent, ci sare în ajutorul prietenului său. De aici apar problemele.

Mi-a plăcut că au mai băgat o grămadă de super eroi pe lângă Captain America. Mi se pare puțin ciudat că anul acesta au mers pe ideea de supereroi care se luptă între ei, însă pot să înțeleg abordarea. Adică și oamenii super puternici sunt oameni și pot face greșeli.

Mi-a mai plăcut că au venit cu personaje noi. Habar nu am de unde au scos unele dintre ele pentru că eu nu citesc benzi desenate (din păcate!), dar mi-au plăcut. Pantera neagră era chiar senzație :D. Mi-a plăcut povestea care a început să se înfiripe între Wanda și Vision. Mi-a plăcut în continuare maxim de Black Widow. Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut mini Spidermanul. În curând o să fie săracu mușcat de păianjen la grădiniță. Și mătușa lui, dintr-o bătrânică prietenoasă, a devenit puțin cam MILF, dar să zicem.

Mi-au plăcut la nebunie replicile. Ador genul ăla de sarcasm funny. Spidermann, cu idolatria lui, te făcea să te prăpădești de râs. Eu nu sunt fan Paul Judd, dar Ant Man avea niște super replici. Iron Man a stat cam prost cu umorul de data aceasta, dar îl iert pentru că suferea.

Ce nu am înțeles, deși mi se pare perfect rezonabil și atââââât de caracteristic speciei umane, este premiza. Oamenii se hotărăsc să le pună botniță supereroilor pentru că atunci când SALVAU LUMEA mai și DISTRUGEAU CHESTII. Adică ei făceau oricum toată treaba, dar nu salvau chiar pe toată lumea. Deci trebuiau controlați. Ce logică are asta? Ce vină aveau ei că în Avengers apare un șarpe metalic uriaș prin ditamai orașul? Sau că în Thor vine ditamai robotul? Sau că în al doilea Avengers ăia răi ridică ditamai stânca din temelie și gravitația o atrage ulterior înapoi pe Pământ? Și explicația lui Vision ăla (ex Silver Surfer) nu se pune.

V-am zăpăcit de tot? I am so sorry! O să tac acum. Mai bine mergeți să vedeți filmul. Vă lămuriți și sigur nu vă pare rău.

Pupici!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.