Întotdeauna mi-am dorit să descopăr mai mult din Timișoara. Orașul este fascinant. Eu locuiesc aici de 31 de ani. Și tot există locuri pe care le-am vazut doar o dată în viața mea (în cel mai bun caz). Așa că, în momentul în care Talk the Walk a apărut în feedul meu de Facebook, am știut că trebuie să mergem. Cum altfel, dacă nu pe jos, poți descoperi un oraș?
Fundația Comunitară Timișoara
Despre Fundația Comunitară Timișoara am aflat doar cu ocazia acestui tur. Nu știam că activează în oraș. Nu știam cu ce se mănâncă de fac ei. Dar am descoperit că sprijină toate inițiativele făcute pentru comunitate. Și că Talk the Walk este doar unul dintre proiectele lor. Ceea ce mi s-a părut interesant și extrem de util. Pentru că și noi mai punem la cale câteva proiecte. Deci e bine să știi cine ar putea să te mai ajute.
Plimbare prin Fabric
Trecând peste aspectele ce țin de logistică, Talk the Walk 11 a fost despre descoperirea cartierului Fabric. Aflat foarte departe de casa mea, vă dați seama că l-am vizitat puțin spre deloc. Nu știam nimic despre nici una dintre fabricile care au prosperat aici în perioada comunistă și care sunt, majoritatea, istorie. Nu știam nimic nici măcar despre gara mică. Și cea mai mare interacțiune cu zona am avut-o pe vremea când mami tipărea chestii la Mirton. Adică acum foarte mult timp. De atunci… au apărut supermarketuri în zonă… proiecte de cartiere rezidențiale. S-au întâmplat lucruri.
Am plecat din fața Pieței Badea Cârțan, iconică pentru orașul nostru, urmând liniile de tramvai spre gara mică. Am făcut o scurtă oprire la fosta fabrică de ciorapi, care a functionat vreme de 100 de ani, dupa care a fost inchisa. Motivele sunt necunoscute pentru mine, dar unul dintre ghizi era destul de vehement in explicatiile lui. Ideea ca fabrica a fost adusa la faliment din motive nu tocmai curate nu ma surprinde pentru ca lucrul acesta s-a intamplat de nenumarate ori in Romania. Ca pe locul ei acum troneaza un Kaufland este si mai putin surprinzator. Dar m-am bucurat sa descopar ca o parte din cladire, ce avea importanta istorica, a fost salvata. Arhitectul cladirii a fost Laszlo Szekely si, se pare, el a construit o parte destul de importanta din cladirile istorice ale orasului.
Ceea ce eu nu am inteles, din toata povestea asta cu fabrica de ciorapi, este de ce nu au obligat Kaufland sa pastreze intreaga cladire. Este putin ciudat sa spui ca doar 2 ziduri au importanta istorica… si un turn… dintr-un intreg complex industrial. Dar la noi urban planning este doar o poveste si armonia intre cladirile din oras ceva specie de utopie.
Si am plecat mai departe.
De la gara mica la turnul de apa
A doua oprire a turului a fost la gara mica. Aceasta a fost construita in 1970 si este una dintre cele mai urate si mai nesemnificative cladiri din oras. Aspectul general este de… comunist… si nimic din ce as putea spune eu acum nu are cum sa o schimbe. Poate doar un refresh total, cu ceva graffiti.
In schimb, turnul de apa este una dintre cele mai faine constructii din oras. Si daca acum ceva timp ii admiram fratele de pe Bega, acum am stat la poalele celui din Fabric. Ce ciudat suna asta :))). Trecand peste, trebuie sa va spun ca turnul de apa a fost construit, undeva pe la 1900, tot de catre Lazlo Szekely. Prin tot felul de chestii ce tin de fizica si pe care nu le-am tinut minte (scuze, mami!) el contribuia la alimentarea cu apa a orasului. In timp, datorita dezvoltarii tehnicii, el si-a pierdut utilitatea si a ramas in ruina.
Daca prin cap va trece ca oricum nu am avea ce sa facem cu un turn vechi si gol pe dinauntru, dati-mi voie sa va contrazic. In Szeged si in Severin structuri asemanatoare au fost transformate in spatii de expozitie destinate comunitatii. Acest lucru s-ar putea intampla si in Timisoara. Va dati seama ce panorama faina am avea dintr-un turn ce se ridica mult deasupra orasului?
O oprire de inima albastra
Am continuat turul Talk the Walk pe malul Begai, in zona fostei fabrici Azur. Aceasta este o ruina, ce asteapta sa fie daramata si transformata in blocuri. Operatiunile de productie ale fabricii au fost mutate in alta parte a orasului si putin din istoria sa pare sa fie salvata datorita proiectului FABER.
Stati ca m-am grabit. Mai bine va spun cateva date istorice foarte interesante despre Fabrica AZUR pentru inceput:
- dateaza din 1844, sub denumirea de Fabricile Unite de Ulei si Sapun SA
- actuala fabrica a fost infiinta in 1923 sub patronajul timisoreanului Euger Farber
- in 1948, fabrica este nationalizata, iar familia fondatoare, saracita, emigreaza in America
- in 1998, presedintele Emil Constantinescu viziteaza SUA si lanseaza invitatia investitorilor americani sa cumpere fabrica AZUR
- 1999-2000, John Farber (fiul lui Eugen Farber), presedinte al ICC Industries, cumpara fabrica AZUR
- fabrica este modernizata complet, iar in prezent este al 3-lea cel mai mare producator de vopsele din Romania
Interesant? Mie mi s-a parut incredibil de interesant. De la modul in care fabrica a ajuns in posesia statului, pana la povestea incredibila prin care ea a revenit in patrimoniul familiei Farber, totul pare un scenariu de film.
O parte din fosta fabrica a fost preluata, dupa cum spuneam, de proiectul FABER. Nu stiu exact cum se numea tipul care a venit sa ne povesteasca despre planurile lor, dar mi-a placut maxim de el. Se pare ca oameni cu o inclinatie spre pastrarea patrimoniului au cumparat o parte din cladirile fostei fabrici si planuiesc sa reutilizeze spatiul pentru comunitate. Planurile sunt foarte multe si foarte indraznete, iar eu pot doar sa le urez mult noroc. Si sa le fiu alaturi in momentul in care vor deschide pentru public intregul spatiu. Dar pana la acest moment, mai au de munca putin mai mult :P.
Pânza digitală
Ultima oprire din Talk the walk ne-a purtat pe tărâmul artelor. Artouching este un proiect de susținere a altor artiști, demarat de un cuplu tânăr din Timișoara. Persoane creative, el artist vizual digital, ea pictor și nu numai, au dorit sa creeze un spațiu unde toate persoanele creative să se poată exprima. Mai mult, ei organizeaza traininguri in arta digitala, workshopuri creative si cursuri de pictura.
Mi-a placut ceea ce creeaza si faptul ca sunt atat de implicati in comunitate. In ultima vreme, mi se pare ca tot mai multi oameni incearca sa angreneze grupuri tot mai mari de persoane care impartasesc aceleasi idealuri. Sunt oameni creativi, oameni care vor sa schimbe lumea, care nu au nimic de-a face cu mentalitatea comunista, de stau la locul meu, capul plecat sabia nu-l taie! Si chestia asta imi place la nebunie. Ba mai mult, parca tot ce vad in jurul meu ma indeamna sa incerc tot mai mult si sa fac si eu lucruri cat mai extraordinare.
Gata, m-am lungit prea mult. Felicitari, Fundatia Comunitara Timisoara, pentru o initiativa excelenta. Astept cu nerabdare urmatorul tur Talk the Walk!
