Când eram mică nici măcar nu imi puneam probleme existenţiale de genul ar trebui sau nu să fiu prietenă cu X sau Y. Ne jucam împreună. Ne certam. Ne împăcam. Dar dacă întreba cineva, spuneam că suntem prieteni şi atât. Nu mă gândeam că poate Maricica (să zicem aşa) e prietenă cu mine doar pentru că îi place păpuşa mea Barbie sau că Tincuţa mă caută doar pentru că îi plac prăjiturile făcute de mami.
Acum… am ajuns să analizez tot. Am ajuns să primesc oarecum cu suspiciune pe toată lumea. Şi, poate ce e cel mai grav, să fiu nu doar reticentă, ci aproape nepăsătoare faţă de orice persoană nou cunoscută. Asta nu înseamnă că mă port urât cu oamenii sau că nu am prieteni deloc.
Din contră, am prieteni pe care îi cunosc de ani de zile şi la care ţin ca la ochii mei din cap. Iar acum sunt în plin proces de cernut pentru o nouă prietenă.
Se pare că eu aşa funcţionez… de când am crescut.
În facultate mă înţelegeam cu mai multă lume, dar prietenă cu adevărat am rămas doar cu Linda.
Apoi, la master, am tot ales, până am cules-o pe Moni.
Şi ele sunt geniale. Le iubesc la maxim. Au un unic defect: au plecat far far away :))).
Şi, cum anul acesta am reuşit să smulg din rădăcină câteva relaţii, trebuie să le înlocuiesc. A venit momentul :))). Dar e atât de greu. Pentru că la vârsta asta nu mai sunt maleabilă. Nu mai prea sunt dispusă (nu că aş fi fost vreodată :))) să las atât de mult de la mine, să trec peste chestii. Şi, dacă prietenii mei s-au obişnuit cu micile mele defecte şi le trec cu vederea :D, oamenii noi nu sunt atât de dispuşi să treacă peste apucăturile mele.
Deci: dacă luăm un om destul de dificil şi încercăm să îl combinăm cu alţi oameni dificili, obţinem un dezastru garantat de cele mai multe ori.
Pentru că prietenia înseamnă în primul rând să laşi de la tine. Iar prieteniile noi înseamnă timp pentru a-l cunoaşte şi a-l accepta pe celălalt. În condiţiile în care suntem din ce în ce mai grăbiţi şi mai nerăbdători, cum să ne facem prieteni noi? Ca să nu mai bag în ecuaţie pretenţiile care cresc odată cu vârsta.
Voi când v-aţi făcut ultimul prieten? Dacă îmi ziceţi că la liceu mă apucă direct depresia :)))
Eu cred ca acum vreun an mi-am facut ultima prietena. Nu-mi vine in minte alta mai recenta, ca nu cred ca exista.
In vara mi-am facut ultima prietena! stai linistita, se poate oricand! si am prieteni (cunostinte) cu care ma vad saptamanal de vreo luna! cred ca prieteniile adevarate raman alea din liceu/facultate fiindca se bazeaza pe prea multi ani! Restul vor veni si vor trece … insa cat timp ai ceva de invatat si te bucuri de compania acestor oameni este perfect