Principala mea întrebare după ce am văzut Spiderman: Far from home este de ce am avut atât de puțină încredere în acest minuscul Spiderman in the first place? Pentru că, sinceră să fiu, mi s-a părut ușor dubios la început. Atât de dubios încât nici măcar nu am văzut Spiderman: Homecoming, primul film de sine stătător cu acest Tom Hall în rolul principal. De ce? Pentru că este un copil. Cred că am și avut acest argument prima oară când a apărut în Avengers (adică aici). Atunci de ce am mers să vedem filmul? Pentru că este primul post End Game și voiam să văd ce se întâmplă în Universul Marvel după marea schimbare. Și a fost foarte fain.
Asta așa pe scurt. Povestea pe lung în continuare:
Povestea
Peter Parker încearcă să ducă o viață relativ normală după moartea lui Tony Stark și revenirea printre cei vii. Pentru că este finalul anului școlar, Peter, împreună cu colegii săi, printre care și MJ, plănuiesc o călătorie în Europa. Nick Fury încearcă să îl convingă să se întoarcă în rândurile supereroilor, însă tot ce își dorește Peter este să fie un elev normal și să îi spună fetei pe care o place exact ce simte pentru ea. Doar că viața nu este niciodată simplă atunci când ai super puteri, iar în momentul în care forțele răului lovesc, iar un supererou misterios își face apariția, toate încercările lui Peter de a duce o viață obișnuită par să se soldeze cu un eșec fulminant.
Spiderman: Far from home comments by Andra
Paradoxal, Spidermanul care credeam că îmi va plăcea cel mai puțin a ajuns să îmi placă cel mai mult. Tobey Maguire nu a fost niciodată preferatul meu. Vorbea prea moale și era prea leșinat. Andrew Garfield cu fața aia de puber nedefinit în nici un caz nu mi s-a părut Spiderman material. Însă Tom Hall, chiar dacă este la liceu, parcă are ceva așa cool și funny și redă exact perioada din viață în care se presupune că se află și reacțiile unui adolescent la faptul că are super puteri. Da, cred că asta mi-a plăcut cel mai mult la el, faptul că știe cum să joace rolul acesta de adolescent care trebuie să poarte greutatea lumii pe umeri. Și rămâne fun pe tot parcursul filmului. E foarte fain.
Bineînțeles că și partenerii lui de platou contribuie la reușita filmului. Ned este absolut delicios ca și personaj. Geeky, dar înțelep, priceless în momentul în care își găsește o iubită. Îmi place cum știe el de toate, în toate domeniile, chiar și când vine vorba de femei :))). Cât despre relația lui, love it!
Cred că faptul că l-au plasat pe Spiderman în liceu este cel mai bun lucru ce i se putea întâmpla acestui super erou. Clar singura turnură pe care o puteau da poveștii după celelalte variante. Și din câte am văzut în acest film, clar o turnură foarte faină și care va mai ține cel puțin încă un film, dacă nu mai multe. Eu merg pe mâna a mai multor filme în continuare pentru că, sincer, Spiderman poate crește odată cu franciza în momentul acesta :))).
Jake Gyllenhaal joacă rolul lui Mysterio în film și SPOILER ALERT!!!! știam de la bun început că este personaj negativ. Fața lui spunea acest lucru: I am EVIL! Plus că el este evil de felul lui din diverse motive pe care nu vreau să le discut acum și care au legătură cu pasiunea mea pentru Taylor Swift. Dar joacă bine, asta nu am cum să neg. Joacă al naibii de bine și cred că unul dintre lucrurile pe care acest film în face este să arate cât de ușor poate fi păcălită mintea umană. Cât de ușor se poate juca media cu percepția noastră. Fapt evident pentru viața de zi cu zi. Nouă ni se pare că suntem conectați și știm și bla bla, dar din multe puncte de vedere suntem mai ușor de mințit ca niciodată.
În ceea ce privește firul narativ al filmului, trebuie să recunosc, este destul de previzibil. Nu prea există răsturnări de situație pe care să nu le vezi. Mai puțin finalul. La finalul acela chiar nu m-am așteptat. Și da, vorbesc de scena post credits. Dacă nu ați văzut-o, căutați-o pe internet pentru că este mind blowing! În rest, same old, same old. Doar că… ce ai putea aștepta de la genul acesta de film? Rețeta este destul de cunoscută și de folosită. Efectele speciale ce diferă, pentru că povestea e… tot aia…
Personajul principal apare în scenă – problema pare să se rezolve – problema ia o turnură groaznică și personajul principal ia o bătaie soră cu moartea – personajul principal își revine – binele învinge răul – THE END!
Așa se întâmplă întotdeauna. Când treaba stă altfel… clar va mai apărea un film :))). Este destul de simplu și nu aș putea să am alte pretenții de la Spiderman. Mai ales că minusurile de la capitolul acțiune sunt acoperite cu desăvârșire de plusurile de la capitolul efecte speciale și de replicile foarte faine. Da, efectele speciale sunt din ce în ce mai faine, iar filmele de genul acesta chiar merită să le vedeți la cinema. Atmosfera și totul este altfel și merită din plin.
Nota mea pentru Spiderman: Far from home este 9.
Și da, planul este să văd și Homecoming cât de curând, pentru că trebuie. Voi ați văzut Far from home? Cum vi se pare? Dar Homecoming? La ce să mă aștept. Și dacă aveți spoilere, no worries, eu mă uit la filme chiar și așa :D. Pentru alte recenzii și recomandări, nu uitați să dați un subscribe.
