Cred că încep să îmbătrânesc. Altfel nu înțeleg de ce sunt așa de obosită.
Este adevărat că weekendul care tocmai a trecut a fost o nebunie. Ore multe și inconfortabile în tren. Foarte mult mers pe jos în București (lucru cu care nu sunt obișnuită de nici o culoare). Copii mici super drăguți cu care a trebuit să mă joc – cea mai drăguță obligație :))). O întâlnire cu echipa Suburban. Și un super concert Andre Rieu în cadrul căruia am fost vrăjită de-a dreptul de orchestra Johann Strauss.
All in all, a fost genial și chiar nu aș renunța la nici unul dintre elementele menționate anterior. Însă după un asemenea weekend aș fi avut nevoie de o zi de recuperare. Pentru că o noapte în paturile alea liliputane pe care CFR-ul le utilizează la cușete nu este în nici un caz odihnitoare. Și cum am mai avut și cel mai horror vis ever… cred că vă puteți închipui de ce 8 ore și jumătate de muncă nu mi-au îmbunătățit cu nimic starea de spirit.
Deci nu pot să vă povestesc despre concert, nici despre cărțile pe care le-am citit în weekend, nici măcar despre plimbarea cu autobuzul prin București. Practic… pot doar să mă plâng :)))). Este singurul motiv pentru care nu m-am pus să dorm. Bine, vroiam și să vă fac un mic rezumat alt vieții mele din ultimele 3 zile. Ca să știți la ce să vă așteptați în continuare :D.
În rest… abia aștept să merg acasă. Mi-e maxim de dor de Flavius. Și casa arată ca după război, deci trebuie să fac și curățenie. Ca să nu mai pomenesc de articolul ce mi-a rămas restanță și de ideile pe care le mai am. În plus, mi-aș face și o brățară pentru picior… poate-poate vine și vara într-un final.
Cam asta e. Vă las pentru că vreau să mai ajung să mai și dorm azi, iar pentru asta trebuie să îmi fac loc în pat :)))).
Happy monday!
P.S. Sunt obsedată de melodia asta de la Subcarpați!