Sâmbătă la Timişoara

A trecut ceva timp de când nu am mai stat o sâmbătă la Timişoara. Şi practic nici asta nu aş fi stat-o dacă nu se nimerea să fie Linda aici :))). Dar a fost mai bine aşa. Am apucat să mai pun unele şi altele la loc, pentru că 1 job şi 2 bloguri nu prea îţi lasă multă energie pentru activităţi gospodăreşti.

Şi în plus, parcă îmi era dor să fiu numai eu. În ultimul timp am avut atât de puţin timp în care să fiu doar eu şi gândurile mele, încât parcă mie greu să recunosc, uneori, în propriul meu cap propria mea voce. Poate pare ciudat, dar eu înainte petreceam destul de mult timp singură. Meditând la tot felul de tâmpenii şi uitându-mă la filme sau citind. Acum, aproape în permanenţă e cineva în jurul meu. Şi nu spun că lucrul acesta este rău, dar îmi lipsea să stau eu singură, cu mine şi să vegetez, pur şi simplu. Sau să fac orice altă prostie îmi dă mie prin cap. Iar acum am ocazia şi e atât de bine, încât parcă nici mâncare nu îmi trebuie :))).

Aş fi vrut să fiu la Sălaş. Aş fi vrut să mă dau pe leagăn în grădină şi să stau de poveşti cu mama Şerica, dar având în vedere cât de plină a fost luna martie (de fapt toate cele 3 luni din 2014 care au trecut), realitatea mea actuală nu e deloc îngrozitoare.

Acum vă las pentru că mai am ceva treabă şi dup-aia vreau să văd Don Jon 😀